Câteva amănunte. Câteva schimbări. Câteva noutăţi!

Suntem datori cititorilor noştri cu o explicaţie, în legătură cu  „tăcerea” noastră subită. Nu a fost intenţionată ci cauzată de fel şi fel de evenimente, unele mai inedite decât altele...

        În primul rând, revista a renunţat la serviciile fotografilor de la Xprime, pentru motive ce ţin de... „nepotrivire de caracter”! Aşa ar suna cred, un motiv de „divorţ”, elegant şi discret. Din aceste considerente,  nici nu vom intra în alte amănunte. Cert e că în final, revista a bătut palma pentru o colaborare cât mai îndelungată, cu alţi fotografi profesionişti şi prin urmare, în paginile revistei veţi regăsi noi şi inedite PICTORIALE ale frumoaselor noastre mureşence, care s-au arătat dornice să pozeze în faţa obiectivelor de fotografiat.

        Un alt motiv al tăcerii noastre „suspecte” a avut ca motivaţie, o negociere, care nu a luat încă sfârşit! Putem însă, în sfârşit, vorbi despre ea!

        E vorba de o asociere la vârf sau de o preluare a revistei de către o altă firmă! Nu ştim amănunte şi nici nu vă putem dezvălui acum alte detalii. Ce ştim cu siguranţă e faptul că revista, pardon, conducerea revistei a primit o ofertă de asociere, vânzare de acţiuni, chestiuni din astea care, ce-i drept, mă depăşesc dar despre care ştiu sigur că nu s-au finalizat nici până la ora actuală. Nu ştim nici acum, dacă „vom fi preluaţi” sau doar ne vom pomeni pe cap cu mai mulţi şefi. Zău aşa!

Vă vom ţine însă la curent, indiferent ce ne va rezerva viitorul!

        După cum aţi putut observa, am adăugat pe blog-ul revistei un nou gadget; abonarea prin e-mail! E simplu; introduceţi adresa dvs de e-mail şi veţi fi la curent cu postările noastre de pe blog! Astfel, ne ajutaţi să nu mai fim acuzaţi de vreun cârcotaş, că facem „spam”, dacă dorim să vă ţinem la curent cu noutăţile!

        O altă noutate ar fi faptul că revista e în căutare de redactori, în regim de colaborare! Prin urmare, până la un alt anunţ oficial, am fost  „împuternicit” să vorbesc şi despre acest lucru. Oricine doreşte să colaboreze cu revista... cu condiţia să fie locuitor al Târgu-Mureşului şi să ştie să scrie şi în limba română (!!)... şi va trece şi de examinarea conducerii, poate să trimită un e-mail cu nr. său de telefon şi un scurt CV, pe adresa tanase.julien@gmail.com şi va fi contactat pentru interviu.

        Ar mai fi câte ceva de menţionat dar nu prezintă importanţă acum. Evident, toate concursurile revistei au fost sistate, pe termen nelimitat, până la noi ordine!

Până la o nouă reîntâlnire, vă doresc o zi bună.

Colectivu’ de redacţie,

prin Dragoş M. – redactoru’ de servici

Prezentarea editiei a II-a, a revistei Blog@ru' muresean!

Nota red:

              "Click" pe coperta revistei şi veţi putea-o răsfoi. Integral! (format gif) 

Editorial: "Ce mi-e şi cu bărbaţii ăştia!"...

            Pentru că tot am intrat în luna martie, lună dedicată nouă, femeilor, mi-am spus că nu ar strica să abordez un subiect, ceva mai delicat pentru sufletele bărbaţilor noştri. Nu de alta, dar în această lună, bărbaţii noştri ar trebui să fie nişte  adevăraţi Don Juani.

          E de notorietate faptul că oricărui bărbat deştept şi cu potenţial, îi face plăcere să aibă la birou, o colegă inteligentă, amuzantă, spirituală, amabilă şi mai ales sexi.

Dintr-o dată, în bărbat se trezeşte sentimentul curtezanului din perioada shakespeariană sau cel al amantului misterios, veneţian şi chiar dacă relaţia va rămâne veşnic una colegială, bărbatul se va purta mereu, ireproşabil, precum un adevărat Don Juan.

          Nu acelaşi lucru se întâmplă însă cu bărbatul deştept şi cu potenţial, când intră pe uşa casei sale!

Odată ajuns în faţa soţiei sale, bărbatul deştept şi cu potenţial se leapădă iute de imaginea de Don Juan şi redevine acelaşi soţ banal şi bărbat de casă.

Mereu m-am întrebat; de ce acasă, în faţa soţiei lui, bărbatul deştept şi cu potenţial îşi ascunde imaginea de Don Juan? Oare chiar nu realizează că şi colega lui de birou, cea sexi, amabilă, inteligentă şi spirituală poate fi nevasta sau amanta cuiva?...

Cum tot am intrat în sezonul tuturor noilor începuturi, sunt chiar curioasă să văd în jurul meu, câte cazuri vor fi, în care, bărbaţii deştepţi şi cu potenţial îşi vor trata soţiile precum îşi tratează colegele de birou, cele sexi, inteligente, amuzante şi pline de amabilitate. Nu de alta dar, la urma urmei, şi noi suntem tot colegele de birou ale unui bărbat deştept şi cu potenţial!

Nu am dreptate, fetelor?

La Mulţi Ani, nouă, tuturor femeilor, de ziua noastră!

Magda M.M.

Şantaj la Dumbravă?

E de notorietate faptul că judecătorul Horaţius Dumbravă, fostul - până anul trecut - şef al Curţii de Apel Mureş, a fost numit în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al  Magistraturii. Pentru mulţi penalişti, candidatura domniei sale a părut ca o boare de aer proaspăt, menită a reînvigora o instituţie greoaie şi învechită şi înţepenită în vechile-i cutume.

Plecat de la o instanţă mureşeană, alegerea judecătorului Horaţiu Dumbravă în funcţia de conducere a CSM este totodată şi o recunoaştere a calităţii profesionale şi umane, existente în Asociaţia Magistraţilor mureşeni. Calităţi care uneori, pot fi însă şi adevărate poveri…

La începutul acestei luni, mai précis în data de 11 februarie, a.c., în publicaţia bucureşteană www.showbiz.ro, au apărut câteva fotografii în care, judecătorul Horaţiu Dumbravă e surprins în diverse ipostaze, să le spunem, cel puţin inedite. Judecătorul petrece într-un local, alături de câţiva colegi, toţi magistraţi, şi ceva mai mult decât bine dispus, Dumbravă apare cu o sticlă de whisky în sân şi cu un coif de hârtie pe cap, pe care scrie “fără şpagă”!

În fotografii, printre colegii de chef al judecătorului Horaţius Dumbravă, mai pot fi recunoscuţi judecătorul Cristi Danileţ şi judecătorul Adrian Neacşu, colegi cu Dumbravă în CSM, şi judecătoarea Dana Gârbovan, de la Curtea de Apel Cluj.

Din câte se mai cunoaşte, public, fotografiile datează din anul 2008 şi au fost făcute de către Călin Dragoş, şi el judecător la Curtea de Apel Bucureşti, la o petrecere avută loc într-o  pensiune închiriată în staţiunea Băile Felix.

Aceste fotografii au fost însă puse în circulaţie, abia în toamna anului 2010, în timpul campaniei electorale a judecătorului Dumbravă. Se pare că fără efect, căci judecătorul a reuşit totuşi, să fie ales preşedinte al CSM.

Cum abia recent, fotografiile au devenit publice, se pune întrebarea; “de ce au mai fost făcute publice, tocmai acum?”...

Ca răspuns la apariţia fotografiilor, anturajul judecătorului Horaţius  Dumbravă, a şi reacţionat, afirmând:„Suntem şantajaţi!”

Oare?...

Referitor la scandalul provocat de apariţia fotografiilor, Julien Tănase, managerul revistei noastre, dezvăluie, în exclusivitate...

...........................

„E posibil ca judecătorul Dumbravă să fi fost doar... atenţionat!”

declară Julien Tănase, managerul revistei.

Julien T.

          -Ce nu ştie lumea e că eu, personal, ştiam de existenţa fotografiilor chiar de prin 2008. În afară de mine, ştiu sigur că mai erau la curent cu existenţa acestor fotografii, încă vreo doi-trei judecători(oare) din instanţele mureşene. Nu le spun numele pentru că actualmente, nu are nici o importanţă. Eu, personal, am văzut aceste fotografii digitale, la începutul anului 2009, iar când le-am văzut, ca să fiu sincer, mi-am spus că Dumbravă se distrează la acel chef, cu inocenţa unui liceean, după ce şi-a luat bacu'!...

Reporter:

          -Da, dar ai văzut şi tu, sau mai corect spus, ai citit şi tu reacţiile tuturor magistraţilor care şi-au postat comentariile pe site-ul pe care au apărut prima oară fotografiile. Aproape toţi l-au condamnat pe judecătorul Dumbravă pentru încălcarea codului deontologic al magistraţilor, care spune limpede că, citez; “Atât în exercitarea atribuţiilor profesionale cât şi în afara acestora, magistraţii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate. Magistraţii trebuie să apere prestigiul puterii judecătoreşti printr-o comportare adecvată în relaţiile cu justitiabilii, cu colegii, cu reprezentanţii celorlalte organe ale statului, cu întregul corp social.” Am încheiat citatul! Cum se împacă codul deontologic, cu beţia judecătorilor participanţi la acel chef?

Julien T.

          -Dacă priveşti prin prisma asta, ai dreptate. Un judecător, în chiloţi sau în pielea goală, tot judecător rămâne. Doar e unul din stâlpii societăţii. Eu însă, încerc să trec peste imaginea judecătorului Dumbravă cu coifu' în cap şi sticla băgată în tricou, căci, aşa cum îl cunosc eu, nu e omul care intră băut în instanţa de judecată. De fapt, nu cred că l-a  văzut careva, vreodată, pe judecătorul Dumbravă, umblând băut pe stradă! Însă la un chef, care atenţie… ar fi trebuit să fie ţinut secret… doar nu ai pretenţia ca judecătorii să stea cuminţi pe scaune, să bea doar apă plată şi să citească din codul penal! Nu? La un chef, se mai întrece uneori şi măsura.

Reporter:

          - Nu sunt de acord cu tine. Îţi mai aminteşti acel comentariu care spunea că acceptând intrarea în profesia de magistrat, depui un jurământ şi te obligi la respectarea unui cod şi a unei conduite? Şi că dacă în timpul liber poţi să te "dai mare" că eşti judecător, şi în "privat" trebuie să te comporţi raportat la alte criterii decât… "un chef cu baieţii"? Dar comentariul care întreba: “Cum poate un judecător "prins" în astfel de ipostaze să  aprecieze conduita morală a unui justiţiabil când soţia, într-un caz de divorţ, invocă, motiv de desfacere a căsătoriei tocmai "desele" chefuri cu prietenii?”... sau postarea altcuiva care spunea limpede că salariul magistraţilor ţine cont şi de condiţii "speciale" de conduită extraprofesională. Despre ce respect faţă de actul de justiţie mai vorbim?

Julien T.

          -Uf, ce memorie ai! Nu am vrut să ating subiectul legat de fotografiile astea, ca să intru într-o polemică cu tine, pe marginea deontologiei magistraţilor, mai ales că îmi cunoşti foarte bine părerea legată de Justiţia română, în complexitatea ei şi nu e tocmai una de lăudat! E limpede că toţi cei care îl acuză pe judecătorul Dumbravă de încălcarea deontologiei, au dreptate. Însă, o ţin pe a mea; acum, nu e cazul! Acum, nu e vorba de încălcarea unei deontologii, pentru că acest chef nu a avut loc după intrarea în CSM a judecătorului, ci cu mult înainte. Poate că între timp, a devenit abstinent. Poate că a trecut la pocăiţi şi s-a terminat cu chefurile!...

Vreau să discut aici, despre presupusul şantaj, aclamat de către judecătorul Cristi Danileţ, prietenul judecătorului Dumbravă. Ori… cu afirmaţia asta nu pot fi de acord, pentru că în timpul campaniei făcute de judecătorul Dumbravă, ştiu sigur că aceste poze au circulat pe e-mailuri, doar între judecători, tocmai cu scopul de a i se strica imaginea. Şi nu s-a reuşit! Nici măcar un singur judecător din “parohia” mureşeană, şi care l-a votat pe judecătorul Dumbravă pentru CSM, n-a comentat în legătură cu fotografiile văzute. Dealtfel, chiar m-aş fi mirat să aibă careva curajul să spună ceva rău despre Horaţius Dumbravă, atâta vreme cât domnia sa era nu doar şeful, ci şi colegul lor…

Reporter:

          -Vrei să spui că fotografiile au apărut în public, la sugestia judecătorului Dumbravă sau a anturajului acestuia? Îndrăzneaţă idee...

Julien T.

          -Orice e posibil! Gândeşte-te la presiunile la care e supusă actuala conducere a CSM-ului, de către clasa politică! Astăzi… nici măcar nu au cvorum, ca CSM-ul să poată funcţiona. L-am întrebat pe judecătorul Cristi Danileţ, cum se va descurca CSM-ul în noua situaţie, şi mi-a spus că lucrurile funcţionează în CSM, însă totul stă în aşteptare. Se pare că Horaţiu Dumbravă şi noii săi colegi, nu se aşteptau la atâta îndârjire, venită atât din partea unor tabere adverse, existente în interiorul CSM-ului, cât şi din partea clasei politice. Oricum, revenind la idee… publicarea fotografiilor poate avea două rezultate bune, pe care ar fi putut miza actuala conducere a CSM-ului; în primul rând, obiectul şantajului îşi pierde importanţa pentru viitor, iar în al doilea rând, s-ar fi aflat de şantajul ordinar la care a fost supus în campanie, judecătorul Horaţiu Dumbravă, ceea ce produce sprijin emoţional, materializat prin acordarea unui credit mult mai puternic, actualei conduceri a CSM-ului. Doar ai văzut reacţiile de pe acel forum.

Reporter:

          -Îl vezi pe judecătorul Dumbravă capabil de asemenea scenarii şi scenarite? Mai curând Danileţ pare omul cu sforile…

Julien T.

          -Orice e posibil. La fel cum e foarte posibil ca judecătorul Dumbravă să fi fost doar atenţionat! Ceva la genul;…”vezi că ştim ce ai făcut aseară!”. Doar ai văzut filmul, nu?... Altceva vreau însă, să evidenţiez; judecătorul Horaţiu Dumbravă a părut multora ca fiind adierea de vânt, oaza din deşert, bla, bla, bla… capabil să schimbe pentru totdeauna, imaginea CSM-ului, care astăzi, este încă o instituţie coruptă şi plină de interese personale şi de grup. O instituţie a justiţiei româneşti, totalmente nefuncţională şi care nu-şi arată deloc utilitatea. M-am convins personal, de acest aspect, aşa că, nu e loc de nici un dubiu. Schimbarea CSM-ului e aşteptată şi de Uniunea Europeană! Ei bine, va fi dramatic dacă judecătorul Dumbravă nu se va dovedi la înălţimea aşteptărilor! Dramatic, atât pentru imaginea Justiţiei Române cât şi pentru imaginea judecătorului Dumbravă! Iar de schimbare, nu poate fi vorba, atâta vreme cât încă “ne mai bucurăm”, din plin, de existenţa unor judecători şi procurori corupţi!

Reporter:

          -Pe hol, îmi spuneai că judecătorul Dumbravă n-a scăpat totuşi, de urmele trecutul său! La ce te refereai? Mai există şi alte fotografii?

Julien T.

          -Nu! Nu e vorba de fotografii! În Mureş, Horaţius  Dumbravă nu a fost un simplu judecător de curte. A fost şefu' SoJust-ului şi unul din capii şi creierele AMR-ului mureşean. Orice urmă lăsată de activitatea acestor două ONG-uri (dacă nu greşesc) profesionale, urme bineânţeles, neconforme cu litera legii, se pot întoarce acum, împotriva actualului preşedinte al CSM. Pot arăta cu degetul, chiar şi un exemplu concret. Inclusiv greva judecătorilor mureşeni, avută loc când judecătoarea Ciucă Andreea a fost arestată de către DNA, se poate întoarce acum, împotriva judecătorului Dumbravă, căci şi el a făcut, la aceea dată, pact cu… solidaritatea! Unde ai mai văzut în România, magistraţi ieşiţi în stradă, ca să facă grevă?... Legea nu le permite astfel de manifestări! Prin urmare, iată un exemplu concret, care i se poate arunca în faţă, actualului preşedinte al CSM-ului, acesta putând fi oricând public acuzat, că nu e prima oară când îşi bate joc de legea pe care a jurat s-o aplice! Ori, dacă tu, judecător, nu eşti capabil să respecţi legea…  bună sau rea, cum e şi pentru noi, restul muritorilor de rând… atunci, ce cauţi în fruntea Justiţiei române?

Reporter:

          - Dar atunci, la arestarea judecătoarei Andreea Ciucă, a fost vorba de un real şoc emoţional. Andreea Ciucă era totuşi şefa Tribunalului… iar lumea nu era obişnuită cu imaginea unei judecătoare cu cătuşele la mâini!

Julien T.

          -Ei, şoc emoţional, pe naiba! Dar în 2009, când magistraţii s-au aflat iar în grevă, de ce n-au umplut bulevardele patriei? Uite vezi… de asta se duce de râpă ţara asta. La TV vedem un preşedinte care îşi conduce automobilul în stare de ebrietate, în fotografii îl avem pe judecătorul Dumbravă, preşedinte al CSM, cu aeru' său de liceean, destrăbălîndu-se ca după luarea bac-ului, avem  politicieni care îşi apără corupţii, ca să nu fie luaţi la întrebări de braţul legii, avem vameşi arestaţi “la pachet”, doar atunci când reacţionează Europa! Nici măcar să mai emigrăm demni, nu putem, că imediat ne aruncă Băsescu în faţă, că suntem nişte laşi, dacă ne dorim o viaţă normală! Halal vremuri am ajuns să trăim! Gata. Hai să punem punct la tărăşenie, că mi se schimbă dispoziţia!

Reporter:

-Şi ce concluzie să trag de pe urma acestui interviu? Până la urmă, cine a făcut publice fotografiile? Dumbravă sau adversarii săi? A fost o încercare de şantaj, a fost o şmecherie de-a anturajului judecătorului Dumbravă, menită a câştiga simpatie sau a fost o serioasă primă atenţionare? Cum să termin materialul?...  

Julien T.

-Sincer? Ar trebui să-l suni pe judecătorul Călin Dragoş, cel care a participat la chef şi a făcut pozele! Şi vezi ce spune la întrebarea; “mai e sau nu mai e prieten cu Dumbravă?” Gata. Punct şi pe curând!

A consemnat

Magda M.M.

Nota red:

Doar cumpărând revista, veţi avea surpriza să descoperiţi toate instantaneele în care a fost surprins judecătorul Horaţiu Dumbravă şi amicii săi, în timpul celebrului chef! Vă mulţimim pentru înţelegere!

În atenţia PSD-ului mureşean! „Numirea lui Precup în vreo funcţie publică, va cataloga partidul ca fiind plin de corupţi!“

„Numirea lui Precup în vreo funcţie publică, va cataloga partidul ca fiind plin de corupţi!“

… declară Julien Tănase, managerul revistei

-------------

Julien T.     

          -Stai, încă nu pleca! Am ceva de adăugat şi nu vreau să uit! Am auzit că imediat ce Bogdan Buda şi-a anunţat retragerea din rândul consilierilor PSD-işti, s-a şi înfipt ca să-i ocupe funcţia, coruptu’ ăla de Precup Valentin. Dacă aşa stau lucrurile, e bine să se ştie că în numărul viitor, voi face public dosarul penal aflat în lucru la DNA şi în care e vizat şi Precup, pentru acuzaţii grave de luare de mită, trafic de influenţă, etc. Nu de alta dar, cum vreau binele acestei comunităţi, nu am nici un chef ca vreun numit „ales“ local, corupt şi pătat, să-mi hotărască soarta. Nu câtă vreme sunt şi eu locuitorul acestei urbe!...
Reporter: -Ok. Mesajul e pe „send“!...     
a consemnat Magda M.M.                                                                                                                                                                         

PICTORIAL-ul Alexandrei Ţifrea

Nota red:

Doar cumpărând revista, o veţi putea descoperii pe Alexandra şi în alte PICTORIALE, senzuale şi foarte sexy. Vă mulţumim pentru înţelegere!

Anunţ destinat frumoaselor mureşence, blog@riţe ori ba!

Confesiunile unei eleve nimfomane: “Tipu' ejaculase la intrare… Nici măcar nu semnalizase!“

Cum lumea e încă timorată în faţa unei fetişcane care le poate spune de la obraz, ce şi cum e cu sexu' libertin, ne-am hotărât să tragem la sorţi şi pe cine va cădea păcatu' din redacţie, acela sau aceea, să-i pună Lav-iniei o întrebare legată de sex. Ceva legat însă de problemele lui (ale ei) sau ale amicilor lor, de care or fi auzit.

S-au codit masculii din redacţie însă în final, sticla a fost întoarsă, s-a învârtit ea ce s-a învârtit, până s-a oprit în dreptul “studentului” nostru; Puiuţu, pe numele mic. Iar Puiuţu a înghiţit în sec şi în final s-a încumetat să-i pună “sexpertei” noastre, de servici, următoarea întrebare; “De ce are un adolescent ejaculări precoce, cu toate că are o prietenă stabilă?” şi îi povesti fetei despre problemele sexuale ale unui amic de-al său, pe nume Bobi, care, se cuminţise de curând, adică nu mai umbla decât c-o singură fată însă tipul avea o mare problemă; ejacula precoce!

Iar bietul Bobi, nu ştia ce să mai facă, din cauza problemei sale.

Răspunsul Lav-iniei îl publicăm în rândurile care urmează!              

(Redacţia)

………………………………………………….

“Înainte de a-i răspunde lui Puiuţu la întrebare, am să vă povestesc o altă întâmplare (precoce) prin care am trecut.

Se întâmplase acu' vreo 3 ani, de ziua mea, când, împreună cu nişte vecini de pe la bloc, ne-am dat pe băute, pornoşaguri, limbi frate, de mă transformasem în curva lăbarilor ălora, care,  cred că până la mine, nu mai văzuseră femeie în viaţa lor!

Totul a început de la un pahar de pălincă, apoi altu şi altu, până i-am uitat numărul şi m-am pomenit că jucam cărţi pe dezbrăcatelea, iar 2 dintre tipi au avut parte de primul lor sărut ca  adolescenţi (lol). Unu dintre ei era loser atunci şi loser a rămas până azi, căci de curând am aflat că tot laba i-a rămas prietenă fidelă.

Dar… să nu mă abat de la subiect!

Băi, şi ne-am încins şi unu dintre ei a propus o altă regulă la poker. Cică fiecare dintre ei avea acces la câte 5 minute petrecute cu mine, în intimidate, dacă pierdeam mâna, de parcă eu eram “miss  piţipoanca”!

Zis şi făcut! Primul a fost cel mai tare-n gură dintre ei, un gagiu înalt şi schilod, dar căruia îi pocniseră déjà nasturii de la prohabul pantalonilor, la cât era de excitat. Cum şi mie mi se pusese pata, mi-am zis că asta e şansa mea şi… eram hotărîtă să-i ofer partida vieţii lui!

Tipu m-a tras după el, în subsolul de la bloc, unde era un întuneric de-ţi puteai scoate ochii, că nu-ţi mai erau de folos. Până să apuc să mă obişnuiesc cu întunericul, gagiul a şi pus mâna pe pantalonii mei şi am simţit cum rămân doar în chiloţi. Mi-era clar!

Renunţasem la tot ceea ce înseamnă preludiu. Adios frecat de ţîţe, masturbări, limbi sau supt de… Futai să fie!...

Mă întoarse cu spatele spre el, îmi crăci picioarele, de era să cad în spagat şi… m-am pus pe aşteptat. Abia aşteptam să-şi înfingă în mine generozitatea naturii cu care îl înzetrase din plin maică-sa, şi pe care mi-o şi imaginam ca fiind groasă cât un salam cristim… şi-l aşteptam pregătită, în timp ce-n cap nu aveam decât un singur gând. Să mi-o trag, până la epuizare! Să mi-o trag, până îl las leşinat şi lipsit total de… generozitatea-i naturală.

Aşteptam imaginându-mi ce partidă bună am prins. La un moment dat, mă îngrijorasem gândindu-mă că ceilalţi, se vor plictisi de aşteptat şi vor pleca. Mi-am zis însă că nu-i nici o problemă, căci undeva în întunericul din spatele meu, aveam ce-mi doream! Şi nu vroiam altceva decât să urlu odată de plăcere, cît mă ţineau corzile vocale! Şi nerăbdătoare, pe bâjbâitelea, am şi întins mâna pe întuneric, căutând să-l înfing odată în mine.

Nu înţelegeam de ce nu mă lipea odată de perete, să mă facă tablou!

Tablou am rămas, dar nu din cauza lui. Cu mâna îi apucasem  generozitatea naturală care, numa generoasă nu mai era! În schimb, nenorocitu' apucase déjà să-şi dea drumul, iar sperma mă atinsese pe una dintre buci. Şi ce buci înfierbîntate aveam!

Puţulică ăsta, până să îmi dau eu seama, ejaculase la intrare. Nici măcar nu semnalizase înainte, să mă atenţioneze; fă, fereşte-te că-mi dau drumu! Labagiu’ dracului!...

M-am ofticat atunci şi l-am dat dracului pe prost, şi mi-am scos pârleala cu unul din amicii săi. Nu-l pot uita însă pe nevrednic, cum m-a lăsat proastă, în vreme ce el îşi dăduse drumu, cu viteza MIG-ului.

Şi pentru că se aşteaptă un răspuns de la mine, am să mă adresez direct lui Bobi, amicul colegului meu de redacţie;

Bobiţă, amice,

Ţi-o spun din start, s-ar putea să te fi plictisit oarecum de fofoloanca noii tale prietene şi din obişnuinţă, o dai ca orbu. Sau ai vreo dereglare hormonală ori pur şi simplu, tipa e prea strîmtă pentru tine.

Nu cred că aventurile precedente influenţează relaţia ta sexuală decât dacă te gîndeşti la vreo ţîţoasă cît o freci pe noua ta prietenă. Asta explică multe.

Încearcă să te masturbezi şi vezi cît ţine, dar s-o faci într-un ambient degajat, fără să stai stresat că vine mă-ta de la servici.

Dacă se exclud ce am menţionat mai sus, atunci trecem pe latura psihică, Eşti tu stresat cînd faci sex, neodihnit şi vrei să-i arăţi tipei tale, cine e tăticu'! Renunţă la a mai face pe eroul.

Cazuri ca ale tale sunt sute.

Dacă problema ta persistă, prezintă-te urgent unui psiholog.

Nu ştiu ce vîrstă ai, poate te-aş fi ajutat mai mult, dacă ne-am fi văzut, dar nu mă lasă şefu! Mă şi dă afară de la revistă şi nu merită, pentru o simplă tăvăleală. Nu?”

Pe data viitoare.

Lav-inia M.

Blog-ul unui liber-poezionist! Poetul mureşean, George Asztalos

 http://liber-poezionist.blogspot.com/
.......

Am tăt cătat prin Dex, însă nika! Nici măcar vreo boabă de cuvinţel, capabil să ne explice ce înseamnă „poezionist”! Aşa că ne-am lăsat păgubaşi şi după ce ne-am zis că în mod sigur, de la Eminescu încoa, clar s-o' mai fi inventat şi alte genuri de poezie, precum poezia flegmatică, poezia sictirizată, poezia horror şi alte asemenea stiluri, e limpede că şi liberul-poezionist nu poate însemna altceva decât a fi un poet liber să poetizeze poezii poziţionate! Sau, şi mai pe înţelesul multora, un poet liber să-şi poziţioneze poeziile, unde vrea muşchiu' lui, de poet!(asta, bineînţeles, şi dacă poetu’ n-o fi „greşit“ vreo literă, doar ca să-şi mascheze originile! („poe-zionist“/ „poet-sionist“!)

Lăsând hâtru' umor deoparte, cine citeşte poezia lu' Asztalos, un  şi mai celebru' de-amu, poet anonim mureşean, mai întâi izbucneşte în râs şi tăt râde... precum idioţii lui Dostoievski (dacă şi aceştia ar fi fost mai mulţi!). Se opresc din hohote doar persoanele înzestrate cu-n dram de substanţă cenuşie, şi asta... în mod clar, nu pentru a reîncepe să râdă, cum aţi fi tentaţi să credeţi ci pentru că versurile, ce iniţial par sublim de idioate, te pocnesc zdravăn după ceafă, făcându-te să-ţi muşti limba şi să-ţi spui; „think, you idiot”!...

………………………………………………………

Nota red:

Doar cumpărând revista veţi afla şi continuarea articolului. Mulţumim pentru înţelegere!

Redacţia

…………………………………………………..

Poveste uimită cu un cîine

era vară. aruncam în apă cu pietrii

aruncam după niște pești,

cred că era prea limpede apa,

peștii ăia grași prea indiferenți

... atunci am văzut un cîine care înota pe sub apă

un cîine care voia să-mi ia toți peștii,

peștii mei, care mi se cuveneau...

deși nu nimerisem nici unul.

asta m-a enervat la culme!

am aruncat și după el

am găsit o piatră mai mare și ascuțită care nu știu cum,

nu știu cum dumnezeu

i-a rupt ambele picioare din față,

pe urmă cîinele s-a tîrît cumva pe mal

sîngera oribil cu oasele picioarelor rupte și mă privea cu niște ochi demențiali...

ce-i mai bolnav e că doar se tîra

și mă privea. nu scotea un sunet

era un cîine mut, un nenorocit de cîine însîngerat și mut

pe urmă brusc m-am trezit

cu un rău teribil

nu doar îmi părea, chiar mă mușca

un rău teribil, era fain. cred că arătam ca un mort

pe care dansează toți dracii!

                   George Asztalos

Herghelia... o oază pentru sănătate!

Lumea e într-o continuă alergare. Te trezeşti dimineaţa, faci repede un duş, bei pe fugă o ceaşcă de cafea în vreme ce-ţi îmbraci costumaţia de „office”, de zi cu zi, îţi împingi de la spate copiii, încă somnoroşi, să-şi îmbrace hainele de şcoală şi într-o continuă viteză, îţi urci familionul într-un taxi sau în maşina personală şi pleci la drum, pregătită să dai piept cu stresul acelei zile.

Îţi începi ziua la birou, în faţa calculatorului, navigând printre mailuri, apoi îţi continui goana cotidiană, căci agenda îţi este plină de întâlniri de afaceri. Nici nu realizezi că s-a şi făcut amiază. Ai simţit la un moment dat, că stomacul te-a atenţionat că ai depăşit ora mesei, dar nu ai avut timp şi pentru fleacuri. Un covrig fierbinte mâncat pe fugă a remediat, din mers şi mica neplăcere.

Ai avut deja cinci întâlniri între tot atâtea drumuri către diverse bănci, şi ai băut deja şi cinci cafele. Nu mai vorbesc de numărul de ţigări fumate, dacă eşti şi fumătoare!...

Nici nu realizezi cum de s-a întunecat afară, aşa că închizi biroul şi ieşi în bulevard, gândindu-te că s-a mai terminat o zi stresantă. Abia atunci simţi şi amorţeala din oase şi diversele junghiuri ce te asaltează şi ţi se face o foame de lup, de-ţi vine să goleşti urgent tot frigiderul. Ceea ce şi faci, undeva, în timpul filmului de la ora 21,00.

Şi uite aşa, în doar câteva săptămâni, constaţi uluită că te-ai îngrăşat cu vreo cinci kilograme, că hainele nu te mai cuprind, că ai insomnii mai dese decât era cazul, că cearcănele îţi dau un aer în stilul „emo”, că eşti ceva mai nervoasă şi că au început şi să te cam doară în diverse părţi ale corpului. Iar stresul...

Cred că am reuşit să descriu cum arată o zi cotidiană, din viaţa mea şi a altor zeci, dacă nu sute de persoane, zi care nouă, oamenilor moderni, ni se pare a fi cu totul normală, acestor vremuri.

Şi cu toate astea, ne înşelăm atât de mult!

Stresul cotidian şi alergătura de peste zi, ne transformă ineret în nişte sănătoşi bolnavi şi nu conştientizăm acest lucru decât atunci când uneori, e prea târziu.

Alergăm să câştigăm bani, ca în final să ajungem să-i cheltuim pe medicamente?

Gata! Hai să ne oprim măcar pentru câteva clipe şi let's think about it!

Merită? Ok, nu ne putem schimba modul de viaţă, dar putem măcar să ni-l îmbunătăţim! Şi aici, avem deja soluţia; se află la doar  câţiva kilometri de Târgu-Mureş, într-un loc numit Centrul Lifestyle Herghelia – Mureş!

Centrul Lifestyle Herghelia

… face parte dintr-o asociaţie non-profit (Centrul de Sănătate şi Medicină Preventivă). CML este o persoană juridică ce a luat fiinţă în anul 1991, al cărei scop este creşterea nivelului de sănătate fizică, psihică, socială şi moral-spirituală în România, prin educaţie sanitară şi medicină preventivă, făcute într-o manieră profesionistă, în acord cu progresul ştiinţei medicale şi în spirit creştin. Medicii, asistentele şi hidroterapeuţii au fost pregătiţi în centre Lifestyle din Norvegia şi SUA şi promovează un tratament medical integrat, cu accent pe stilul de viaţă natural.

Activitatea asociaţiei a fost încununată în anul 1996 când în localitatea Herghelia, jud. Mureş, într-un cadru natural splendid s-au deschis porţile unui centru medical unic în România (mai cu seamă datorită dietei vegetariane dar nu numai pentru asta). Centrul are o capacitate de 50 locuri de cazare, are bază proprie de tratament, cabinete medicale, laborator pentru analize biochimice, laborator explorări funcționale etc.

„... Din septembrie 1996 ne-au trecut pragul peste 10 000 de pacienţi (doamna  Diaconu, veterana centrului, deţine recordul: al 34-lea sejur!) care au beneficiat de programul pe care îl oferim şi de tratamente cum ar fi: proceduri speciale de hidroterapie, aplicaţii calde umede, hidromasaj, diferite feluri de masaj, saună uscată şi umedă, jacuzzi, exerciţii fizice supravegheate, consultaţii medicale şi analize biochimice, conferinţe medicale, program antistres, consiliere familială, etc.

Programul Lifestyle Herghelia constă dintr-o abordare avangardistă şi ştiinţifică a factorilor cu impact major în starea de sănătate: dieta, drogurile uzuale, activitatea fizică, tensiunea arterial, colesterolul sanguine, glicemia, protein C reactivă, greutatea corporal etc.

Centrul oferă servicii de reabilitare în bolile cronice “ale civilizaţiei”: boli cardiovasculare, diabet zaharat, obezitate, boli reumatice, boli cauzate de stres, precum şi programe antistres, de abandonare a fumatului, de control a greutăţii corporale, cât şi asistenţă medicală primară şi asistenţă dietetică.

Rezultatele vorbesc de la sine: într-un studiu ştiinţific condus în colaborare cu o universitate cunoscută din SUA, în doar 10 zile colesterolul a scăzut în medie cu 31%, glicemia a revenit la normal în 5 zile în cazul a 80% dintre subiecţii cu diabet tip II, greutatea a scăzut în medie cu 1,6 kilograme (pierderile mari în greutate nu sunt sănătoase).

Deoarece bolile amintite anterior afectează marea majoritate a populaţiei ţării noastre şi se datorează cu precădere unui stil de viaţă deficitar, concluzia naturală este că populația în general şi în special persoanele suferind de bolile amintite au nevoie de a-şi forma şi însuşi un mod de viaţă care să promoveze sănătatea. De aceea, metodele utilizate la CML Herghelia se înscriu pe linia terapiei lifestyle incluzând: dietoterapie (regim total vegetarian), exerciţiu fizic aerobic, fitoterapie, tratamente fizioterapeutice (cum sunt preocedeele de hidroterapie, împachetări şi masaj), cu un accent deosebit pe educaţia pentru sănătate.

Miile de pacienți care au trecut pe la Herghelia ne spun că pentru a profita din plin de programul lifestyle de la Herghelia, este nevoie de o implicare personală cu conştiinciozitate şi responsabilitate“ ne-a declarat d-na dr. Valentina Dan, coordonatoarea proiectului.

De-a lungul unei zile întregi, am descoperit un loc în care sunt tratate bolile civilizaţiei, precum luarea în greutate, stresul sau fumatul, un loc care se afla la doar câţiva kilometri de mine, fără să am habar că există. Un loc destinat recreerii şi chiar schimbării unei viziuni a vieţii atît de stresante.

Am mai aflat şi că managerul de proiect este dr. Dan Nicolae, soţul doamnei Valentina Dan, iar alături de cei doi manageri există o întreagă echipă de doctori, asistenţi, asistente şi angajaţi, care transformă Clinica Lifestyle Herghelia, într-un centru de sănătate recunoscut deja, pe plan internaţional.

Şi ca să fiu sinceră până la capăt, am simţit chiar şi o undă de ruşine, constatând că Herghelia s-a aflat în toţi aceşti ani, la un pas distanţă de mine, iar eu habar n-am avut!

Deh. Ca la noi, căci doar la noi mai întâi trebuie să-ţi fie recunoscute meritele de către străinătate, ca abia apoi să audă şi vecinul tău, de peste gard, că exişti! Mea culpa!

Pun punct aici materialului, recomandându-vă, cu toată sinceritatea, să vizitaţi Clinica de la Herghelia. Sigur, nu o veţi uita!

A consemnat

Magda M.M.

Arta tattoo

         Primele manifestări a ceea ce numim astăzi 'body art' au apărut, cu aproximativ 12.000 de ani î.Hr.: cei care aveau răni pe corp, încercau să le vindece prin frecarea cu cenuşă. În urma cicatrizării zonelor afectate, rămâneau urme negre, asemănătoare unor desene…

Ei bine, astăzi, tatuajul a devenit o adevărată artă şi are milioane de fani. Totuşi, nu e tocmai uşor să-ţi faci un tatuaj, undeva pe corp, atâta vreme cât sentimentul de teamă, din cauza necunoaşterii, persistă. Din acest motiv, l-am căutat, l-am găsit şi am stat de vorbă, cu un maestru al artei tattoo.

………………………………

„Tatuajul, e o artă!”... ne spune Dragoş Bărbat, tattoo artist

“... Se pot spune foarte multe despre tatuaje. Şi celor pe care îi interesează, cât şi acelora care le urăsc.

Pentru cei din urmă am doar un simplu mesaj: tatuajul este o formă de artă!

Mă adresez persoanelor care îşi doresc pentru prima dată un tatuaj, din perspectiva unui profesionist care a studiat artele frumoase şi care are la bază, un bagaj solid de cunoştiinţe şi informaţii dobândite din  experienţa sa, de artist tatuator.

Ştie toată lumea că atunci când îţi cumperi o pereche de pantofi ieftini, aceştia se pot strica foarte repede şi eşti nevoit să-ţi cumperi o altă pereche. Poate chiar două, în final ajungând să cheltuieşti mai mult decât dacă optai pentru o pereche de pantofi de calitate superioară.

Mă refer la acest exemplu, pentru a încerca să  deschid ochii, ceva mai larg, amatorilor de tatuaje.

Cea mai mare greşeală pe care o fac majoritatea amatorilor de tatuaje, cand îşi aleg pentru prima dată  un tatuaj, este de a îşi face un tatuaj mic... cât mai mic cu putinţă... “şi mai mic, dacă se poate!”, plasat într-un loc cât mai ascuns vederii, în ideea că îşi doresc doar unul şi apoi se vor opri. Şi de ce nu, să nu fie nici scump!...

Greşit!...

Îţi va părea rău după un timp că ai renunţat la un tatuaj color şi complex, optând pentru unul simplu, doar pentru că a fost mai ieftin. Îţi va părea şi mai rău, dacă, pe motive de preţ, vei ajunge să-ţi faci un tatuaj la cineva în dormitor şi după o beţie, nu înţelegi ce a ieşit acolo!

Am parte de asemenea convingeri aproape în fiecare zi. Un tatuaj de calitate trebuie gândit ca o operă de artă, conceput pe o anumită tematică, încadrat armonios pe anatomia corpului şi capabil să-ţi înfrumuseţeze corpul. Nu îţi faci un tatuaj ca să-l ascunzi de privirile celor din jurul tău!

Sfatul meu e să te consulţi întotdeauna cu artistul tatuator, asupra modelului şi să-i dai puţin credit, căci cu siguranţă, acesta are ceva mai multa experienţă decât tine. Ca să nu dai însă greş, asigură-te că artistul e într-adevăr un artist, aşa că cere-i portofoliul de lucrări şi eventual caută şi nişte referinţe despre acesta. Apoi, odată ce aţi căzut de acord asupra modelului, lasă-l pe artist să-şi facă treaba!

Tatuajele implică însă şi o serie de riscuri şi asta ar fi unul dintre primele lucruri  pe care trebuie să le cunoşti înainte de a te hotări să-ţi aplici un tatuaj pe corp.

Medicii nu vorbesc aiurea, atunci când interzic procesul  de tatuare, dacă  suferi de anumite boli! Diabetul zaharat, hemofilia, bolile de inimă, bolile dermatologice, leziunile pielii sau sensibilitatea pielii, manifestările sau reacţiile alergice la metale, pigmenţi, coloranţi, stările lipotimice, epilepsia, sarcina, cicatricile cheloide, sunt doar câteva dintre bolile care îţi interzic accesul într-un salon de tatuaje.

Tatuajul este o rană deschisă şi ca orice rană, se poate infecta. Primele două săptămâni sunt critice, trebuie să ştii dinainte că în această perioadă nu ai voie la ştrand şi trebuie să îţi fereşti tatuajul de soare, dar dacă respecţi toate instrucţiunile de îngrijire, vei avea parte de o lucrare frumoasă.

Mulţi dintre clienţii mei sunt foarte speriaţi de durerea de început, si unii au şi alternative. Evident, greşite!

Cei care cred că dacă beau înainte de a se tatua, se vor simţi ca la masaj, se înşeală amarnic şi provoacă  mult mai multe neplăceri, căci nu te mai poţi înţelege cu ei. Problema majoră e însă alta: sângele se subţiază   şi curge din abundenţă, scoţînd tuşul din piele, iar în final, se trezesc din beţie cu un tatuaj şters.

La modul serios, e bine de stiut că durerea de care se sperie toţi noii doritori de tatuaje, este suportabilă şi ca s-o descriu cât mai realist, imaginaţi-vă că vă ţineţi degetul sub un şuvoi de apă relativ fierbinte şi din care ies aburii… Din reflex, strângi din dinţi, dar apoi realizezi că rezişti şi că apa nu e chiar atât de fierbinte! Aşa e şi cu durerea care trebuie suportată când îţi faci un tatuaj!

Despre arta tatuajului aş putea să vă vorbesc o zi întreagă. Chiar zile întregi. Şi vă pot vorbi despre tatuaje, căci vă vorbesc despre una dintre pasiunile vieţii mele!

 Mă opresc totuşi aici. Doar cine şi-a făcut un prim tatuaj, mă poate înţelege, pe deplin.

          Şi un ultim sfat; dacă vă doriţi un tatuaj, apelaţi întotdeauna la un salon autorizat. Vă va scuti de neplăceri!...

A consemnat

Dragoş M.

          Nota red:

Doar cumpărând revista, veţi avea surpriza să descoperiţi şi pleiada de modele de tatuaje, executate de artistul tatoo! Vă mulţimim pentru înţelegere!

Să mai şi zîmbim niţel!

O blondă se plimbă cu prietenul ei pe lângă o şosea circulată.

          La un moment dat, tipul, fan Mercedes, îi zice:

          - Uite un Mercedes Vito!

          Blonda, lovită în sentiment, coace ce coace şi  la un moment dat, când vede un BMW, zice:

          - Uite un BMW, boule!

Fetele din ziua de azi, în liceu învaţă doar două litere şi două cifre: A4 şi X5,

Începînd cu facultatea, ele învaţă încă două cifre şi o literă: Q7 şi X6.

          Din cauza crizei financiare, începînd cu anul universitar 2011-2012, se va schimba programa la facultăţi şi se vor învăţa alte patru litere: RATB.

          Doi poliţişti gonesc cu maşina. La un moment dat ocolesc o groapă şi intră într-un pom. Ies amândoi dintre fiarele contorsionate, iar unul dintre ei spune:

          -Să ştii că merităm o primă! Niciodată nu am ajuns atât de repede la locul accidentului!

          Un poliţist vede un automat, se apropie de el şi bagă o fisă. Deodată apare un pahar şi începe să curgă cafea. Poliţistul ia paharul, îl bea şi mai bagă o fisă. Din nou, apare paharul, curge cafeaua pe care poliţistul o bea repede  şi acţiunea se repetă de mai multe ori până când în spatele poliţistului se formează o coadă destul de mare.

          La un moment dat, o bătrânică îl întreabă pe poliţist:

- Domnule poliţist, ne lăsaţi şi pe noi să bem o cafea, că stăm de o oră aşteptând la rând?

La care poliţistul, indignat, îi răspunde:

-Ce vrei babo, ţi-e ciudă că câştig?

Poliţia rutieră la locul accidentului, discutând despre importanţa purtării centurii de siguranţă:

          -Uitaţi-vă la acest om care nu a purtat centura; cap rupt, maţe pe geam, ochii în copac, fără mâini...

          - ... În schimb, uitaţi-vă la cel care a purtat centura… Parcă-i viu! 

          O trupă de poliţişti se adună în jurul şefului:

-Atenţiune!... strigă şeful. Potriviţi-vă ceasurile! E ora 11 şi 48 minute. Pentru cei care au afişaj digital; beţişor, beţişor, scăunel, om de zăpadă…

Legenda spune că primul om care a călcat în Transilvania a fost un ungur.

Acesta, mergând pe cal, însetat, a văzut o fântână şi s-a oprit să bea apă.

S-a dat jos de pe cal, a scos apă din fântână şi a băut pe săturate.

După ce şi-a potolit setea, a vrut să încalece pe cal şi să plece.

Dar nu a mai găsit calul.

Doar un bilet pe care scria; ”No, mulţam fain!”…

Un ardelean intră într-un restaurant:

-Nu vă supăraţi, serviţi mormoloci?

-Servim pe oricine. Luaţi loc!

Bancuri culese din folclor

de Redacţia