Ce (nu) ştim despre HIV?

Ne dăm fiinţe inteligente, evoluate, oameni deschişi  la minte!

Peste tot prin târg, vezi promotori împotriva discriminării ţiganilor (numiţi “rromi” fără să ştie şi ei, de ce!) vedem U.D.M.R.-u' cum azi-mâine impune până şi predarea limbii române în maghiară, la clasele minoritare, ca să le fie respectate drepturile.

În schimb, dacă în şcolile mureşene există vreun elev sau liceean, infectat cu H.I.V., acesta, pur şi simplu, nu mai există. E vina lui că e bolnav, şi automat e şi catalogat ca fiind homosexual, curvă sau drogat, anulându-i-se existenţa ca om.

Părinţii copiilor sănătoşi, intervin imediat, fac scandal, cum să înveţe plozii lor lângă un bolnav de H.I.V.? Ce fel de şcoală e asta domnule director, de ne expuneţi copiii la asemenea pericole? Iar direcţiunea, în cele mai dese cazuri, ia măsuri… tot pentru eliminarea elevului din şcoală!...

Un copil bolnav de HIV e îndepărtat de societate şi forţat să-şi poarte crucea, părăsit de toţi. În cazurile cele mai fericite, doar propria-i familie îi mai rămîne alături.

H.I.V. e acronimul pentru Human Immuno-deficiency Virus, în  traducere liberă, Virusul Imunodeficienţei Umane.

Sunt doar un elev de liceu şi nu vă pot explica, din punct de vedere ştiinţific, ce este cu această boală. Mea culpa, însă, nici nu vreau să vă plictisesc cu tot felul de explicaţii medicale, luate de prin cărţi sau de pe net.

Vă spun doar că HIV este un virus ce atacă sistemul imunitar, iar purtătorul acestui virus, de cele ma multe ori nu prezintă nici măcar vreun semn de boală.

Bolnavul poate purta virusul ani buni de zile, până când se instalează S.I.D.A. (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), şi doar din acel moment, şansele de viaţă încep să scadă simţitor, ajungând să fie undeva între 9 luni şi 2 ani.

HIV - SIDA nu are leac!...

Se transmite prin sex neprotejat (anal, vaginal, oral), prin folosirea de către mai multe persoane a unei seringi – aviz drogaţilor şi asistentelor medicale incompetente, şi în cazul femeilor însărcinate şi infectate, care transmit virusul noi-născuţilor, în timpul alăptării.

Poţi sta pe aceiaşi bancă, în parc, lângă o persoană infectată cu HIV? Se pare că e posibil, căci nu rămâi fără aer!

Poţi să dai liniştit mâna cu un purtător de HIV? Se pare că da, căci nu vei leşina în plină stradă!

Poţi sta la taclale cu un bolnav de HIV? Poţi băga un poker cu el? Poţi ieşi la o bere, cu un asemenea bolnav? Da, da, da!...

Atunci, trataţi-l ca pe o fiinţă umană!

Pentru plaiurile mureşene, în 2004 statisticile arătau astfel: 308 copii infectaţi şi 12 adulţi. Desigur, aceştia sunt doar cei declaraţi.

Teama de respingere şi marginalizare determină un număr mult, mult mai mare de bolnavi de HIV, să-şi păstrez boala în secret. Dacă sunt oameni responsabili, pot lua măsuri să nu transmită boala mai departe, prin abstinenţă sexuală, netransmiterea obiectelor de igienă personală, etc.

Dacă sunt inconştienţi, îi paşte puşcăria!...

Problema mare e cu persoanele ce sunt bolnave, fără să ştie!...

Specialiştii recomandă să ne facem analizele la zi, şi să avem o igienă cât de cât minimală, adică să nu-ţi dai periuţa de dinţi sau lama de ras cu împrumut, tuturor vecinilor!

Alte metode simple de prevenire sunt sex-ul protejat, folosirea unei  seringi “personale”, în cazul celor care doresc să se drogheze, iar dacă eşti emo şi-ţi vine să-ţi tai venele, ai măcar bunul-simţ  şi nu da lama, mai departe…

Mai multe informaţii vă poate oferi Fundaţia “Alături de Voi”- România. Site-ul e de găsit cu uşurinţă, chiar pe google!

Ionel P.

Jurnalul unei babe, din viitor!

Articol câştigător al concursului literar

„TALENTATA BLOGOSFERĂ MUREŞEANĂ“

Azi e înnorat și trist, clădirea e protejată de o cupolă de sticlă, o fi ținând ea furtunile la distanță, însă melancolia și starea de somnolență tot n-o stăpânește. Întreg azilul e adormit, bătrânii își fac somnul de frumusețe, doar eu, o biată babă zbârcită, bântui (din păcate doar cu gândul).

Sunt la azil de vreo... ăăă, cred că 30 de ani, nu știu sigur, că ăștia aici au schimbat unitatea de măsură a timpului, însă a trecut ceva vreme de când fiica mea Estera, m-a adus în azilul ăsta de bătrâni patetici. De ce sunt patetici? Pentru că nu sunt în stare să socializeze cum ar trebui, fac mofturi deși vremea le-a trecut, şi se poartă de parcă ar fi tineri când de fapt, singura care îi susține este nanotehnologia .

Sunt aici, închisă în azilul ăsta superdotat, însă e bine că nu sunt uitată chiar de toţi ai mei. Fiica mea Estera și soțul ei Arthur obișnuiesc să mă mai sune, de curând mi-au cumpărat chiar şi un telefon cu apeluri tridimensionale, era și cazul, că eram cam ultima din azil care n-avea un astfel de aparat.

Nu vreau să fiu cârcotașă, dar cred că în curând îmi vor călca pe urme și vor ajunge și ei aici. Tare mi-e dor de nepoțica mea preferată, Irina, care acum e studentă la o Universitate de prestigiu, departe de țară și chiar de planetă. A plecat când s-a format prima colonie pe Marte. Eu am ales să rămân pe Pamant, însă România am părăsit-o demult, din cauza unor experimente la Geneva asupra unui accelerator de particule, când tot centrul și estul Europei a fost distrus.

Acolo, pe planeta Marte, Estera o duce bine, e studentă (adică un mic savant de pe vremea mea) la prima universitate ce pregăteşte primul zbor intergalactic. Însă nu sunt sigură că va face pasul ăsta. Mai e și Robert, fiul ei și totodată, primul copil născut fără intervenția unor spermatozoizi care să fecundeze ovulul. Sunt tare mândră de ea și tind să cred că mă moștenește. Şi eu, la vârsta ei, eram plină de ambiții, şi încă mai țin minte că lucram la un ziar național și în paralel aveam și un blog. Ehe, apuse sunt vremurile cand descărcam fraudulos, tot felul de materiale piratate de pe internet! Era raiul pe pământ, căci acum nu poți descărca nimic fără să plătești. Şi totul costă...

Bine, poate și pentru că am refuzat să părăsesc planeta mamă!...

Dintre toate rudele ce mi-au mai rămas în viață, cu Irina mă înțeleg cel mai bine. Ea e singura care îmi calcă pe urme, însă ce îmi place la ea e că nu repetă greșelile pe care le-am făcut eu. Ar fi și greu în condițiile actuale.

Irina mi-a povestit despre o chestie tare ciudată ce a luat, de curând, amploare pe Marte. Se pare că tinerii adolescenți  se droghează cu nanotuburi ce odată ajunse în sânge, nu au nevoie decât de o singură apăsare de buton, ca să-şi facă efectul care e de 3 ori mai puternic decât efectul unei doze de heroină. În timp, aceste droguri pot determina apariția unor deformări grave ale corpului, pe care medicii, cu toată tehnologia lor avansată, nu pot s-o stopeze. Trist de copiii ăstia, dar oare de unde îsi procură ei nanotuburile? Pe vremea mea erau la modă Spice Shop-urile online, că în orașe nu aveau voie să vândă. Din acele locuri, teribiliștii își făceau rost de “marfă”.

Dacă tot e mămică, ce s-a gândit Irina mea? “Ia să fac eu un blog cu mămici și despre mămici, de pe planeta Marte!”, și l-a făcut! Mă pot chiar lăuda cu ideea ei, căci blogul are trafic destul de frumușel, nu ce aveam eu când eram de vârsta ei!

Dacă mă gândesc bine, ar putea să-mi de-a lecții de blogging, însă prefer să nu! Acum e puțin prea târziu...

Pe cine ar mai interesa părerile unei babe zbârcite?...

Văd că m-am întins la depănat amintiri, nici nu știu cât timp a trecut, însă colegii mei de suferință sunt tot adânciți în somnul de după-masă. Nu-i niciunul online în sistemul de comunicații al azilului.

Eh, mi-e dor de ai mei, însă prefer să mor aici, pe Pământ, ca un căpitan de vas ce rămâne până la final. Hai că acum mă hazardez în figuri de stil și nu dă bine.

Vreau doar să mor demnă printre bătrânii ăștia patetici! În fond, eu mi-am făcut temele pentru această viaţă. Viitorul e de-acum, al altora!

Teodora Căbuţ

Reghin

Keby’s blog

Anno 2050! În toiul technologiei!

 Articol câştigător al concursului literar

„TALENTATA BLOGOSFERĂ MUREŞEANĂ“

Vin spre casă într-o maşină electrică cu încărcare solară, şi mă macină o amintire care mă face să-mi spun „Ce vremuri domn'e, când conduceam maşini pe bezină şi motorină, prin anii 2010 – 2020! Acum, aceşti carburanţi abia mai au un loc în cartea de istorie! Virtuală, desigur”.

Ei, dar nici eu nu mai sunt atât de tânăr... și surfând din amintire-n amintire una iese în evidență. „Prima zi în mașina proprie” și îmi propun să recitesc articolul de pe blogul personal în care am scris despre aceasta. Printre altele îmi pare bine că am continuat să bloghez deși în momentul de față, această activitate este văzută ca și scrisul cărților prin anul 2010 – 2015, iar acum, cărțile sunt și ele de domeniul trecutului. Acum totul se face video și se face live, e un fel de video-blogging.

 Am făcut bani serioși din trecerea poeziilor lui Eminescu în mediul virtual, scosesem și un eBook „Versuri Eminesciene la distanță de un click”.

Transa nu a ținut prea mult, fiindcă vocea robotică a mașinii mă anunță că am ajuns la destinație. Ajunsesem acasă, unde sunt așteptat de soție, de băiatul meu Bogdan alături de nora mea, însă nu lipsesc nici micile bucurii ale familiei, nepoata mea Alexa, care este studentă la facultatea de „Tehnologie a Informației”, și fratele acesteia care momentan, se concentrează pe absolvirea grădiniței, căci e în grupa mare. Temele sunt acum în mediul online și totul se face prin intermediul calculatorului.

Știu de ce s-au adunat cu toții! E ziua de 10 iulie 2050, iar astăzi împlinesc vârsta de 57 ani. Cincizeci și Şapte de ani. Uauu…

Având în vedere că acesta este viitorul pe care îl anticipam încă din copilărie, adică, o bătrânețe în toiul tehnologiei, nu mă pot plânge fiindcă sunt încă la curent și într-un continuu proces de asimilare a informației. Pot spune, fără falsă modestie, că sunt chiar unul din oamenii importanţi din acest domeniu, prin firma pe care o reprezint, o firmă care se ocupă cu producerea de soft-uri și site-uri.

Îmi doream ca în această zi, ce se vroia mai specială, să mă pot relaxa, să mă detașez de tot și să mă uit la o comedie. Da. Pe plasma mea învechită de vreme…

Îmi plac şi televizoarele cu hologramă, din noua generaţie, însă îmi place şi să-mi reamintesc de tinerețe.

          Am avut ceva dificultăți până când am reușit să conectez bătrâna plasmă la serviciul de televiziune actual, căci nu mai sunt aceleași adaptoare și totul se face wireless. Maşinile nu mai scot fum și circulă pe deasupra şoselelor. N-au mai fost accidente rutiere de douăzeci și ceva de ani, de când cu sistemul de siguranță revoluționar dezvoltat de Volvo, acum câțiva zeci de ani.

Mă bucur că sunt cu toții aici. Locuiesc într-o casă care mă ascultă, la propriu și la figurat, fiindcă acum totul este dotat cu recunoaștere vocală iar omul nu mai trebuie să facă nici măcar minimul efort de a îşi aprinde lumina. Calculatorul meu e cât un dop însă însumează performanțele a o sută de calculatoare, de acum zece ani.

Totul este virtual și totul se face printr-o simplă apăsare de buton.

De informații nu mai duce nimeni lipsă. Chiar și masa are acum ecran tactil iar în timp ce mănânci, poți viziona știrile de actualitate sau poți să te uiți peste proiectele de muncă. Câteodată mă tem că nu mai pot ține pasul cu technologia.

Cu soția și copiii sunt mereu conectat și totul se produce într-un ritm foarte rapid.

Cam atât cu poveștile, căci sunt chemat la masă. Cu toții mă felicită pentru vârsta pe care o am, şi observ repede că lipseşte mezinul familiei. Mă și decid să-l caut, deși am o bănuială...  Exactă!

Mezinul e în camera de relaxare şi mi se joacă pe noul Wii Sens.

Nici jocurile nu mai sunt ce au fost odată, căci acum e necesar doar să te gândești la acțiunea pe care vrei să o întreprinzi iar personajul din joc o şi efectuează.

După masă, trebuie să scriu un articol. E atât de ușor de scris, doar îți pui o pereche de ochelari și îți înșiruiești în cap propozițiile pe care vrei să le scrii! Ai  senzația că îți sunt citite gândurile, însă totul se bazează pe un soft intuitiv și pe technologie de ultimă oră.

Am senzația că am și scris un articol pe vremea când încă eram june, un articol în care descriam viitorul... Da! Memoria nu mă înşeală! Era pentru o revistă! Revista „Blog@ru' mureșean”, dacă nu mă înșel.

În anul 2050, toată informația stă la picioarele tale. Trebuie doar să o asimilezi.

Bogdan Anghelina

Sighişoara

BogdanAnghelina.ro

Am udat cu limonadă şi apariţia ediţiei a II-a, a revistei Blog@ru’ mureşean!...

         Astăzi, la orele 14,00 colectivul redacţional al revistei noastre s-a adunat iar într-un local public, pentru a sărbători apariţia ediţiei a II-a, a revistei Blog@ru’ mureşean. La această întâlnire au fost invitaţi să participe şi cei doi câştigători ai concursului pe teme literare, „Talentata blogosferă mureşeană”, ediţia lunii martie, şi anume, blog@rul sighişorean Bogdan Anghelina şi blog@riţa reghineană Teodora Căbuţ.

Cu această ocazie, s-au şi încins discuţii între cei doi blogeri mureşeni şi colegii noştri, pe diverse teme legate de fenomenul blogosferă, aproape inexistent în judeţul nostru, despre relaţia pe care revista şi-o doreşte s-o aibă cu blog@rii, şi despre alte aventuale proiecte comune, de viitor.

          „E de respectat iniţiativa voastră!” ne-a spus Bogdan iar Teodora a sugerat să continuăm cu concursurile pe teme literare. „Mie, personal, îmi place mult să scriu!”... ni s-a confesat tânăra blog@riţă, în vreme ce Bogdan ne-a spus; „... La început, mi-a dat ceva de furcă tematica aleasă pentru concurs, însă m-am adunat repede şi cred că am făcut faţă. Altfel, nu mă alegeaţi printre câştigători!”

          Articolele celor doi blog@ri au fost publicate în paginile acestei ediţii ale revistei şi vor fi publicate şi pe acest blog.

          Nimeni nu a ştiut cum au trecut cele două ore, pline de discuţii, râsete, glume şi voie bună, însă acestea, din păcate au trecut. Ne-am despărţit de invitaţii noştri, cu dorinţa de-a păstra legătura, căci primul pas a fost deja făcut. Să vedem ce ne va rezerva şi viitorul!

          De la întâlnire, au lipsit mai bine de un sfert dintre colaboratorii revistei, absenţi bine motivaţi, cu promisiunea că pe viitor, nu vor mai absenta!

Atenţie! Vă paşte şomaju’!...

Notă:

          Începând de luni, 7 martie 2011, ediţia din martie a revistei Blog@ru’ mureşean se va găsi public, în vânzare, în locaţiile deja ştiute.

        Magda M.M. 

Luni, 7 martie 2011, apare ediţia din martie a revistei Blog@ru’ mureşean!

Loc de dat cu... părerea!

        Al doilea număr al revistei noastre a intrat deja în tipografie. Luni, 7 martie 2011, revista va fi de găsit şi în chişcurile din Mall-uri şi pe tarabele mureşene.

        Ca noutăţi, vă vom dezvălui doar că revista s-a îmbunătăţit considerabil, atât ca imagine cât şi ca nr. de pagini şi sunt destule subiecte de citit şi imagini de văzut, căci de-acum publicăm şi  PICTORIALE! Cine a fost blog@riţa mureşeancă care "a spart gheaţa" şi a pozat în diverse ipostaze, (cât mai sexi!), pentru acest număr al revistei, veţi afla răsfoind paginile revistei Blog@ru’ mureşean!

        Şi totuşi... Pe blog-ul revistei nu vor fi făcute publice toate PICTORIALELE şi după cum am procedat şi în nr. trecut, la fel se va proceda şi în cazul articolelor ce au legătură cu blogurile despre care ne vom da cu părerea. Adică, vom publica doar parţial respectivele materiale...

        Un comentariu al unui blog@r vizitator, care spunea, cităm; „Revista ar trebui să fie dublată de o activitate ceva mai intensă pe blog!” ne-a pus niţel pe gânduri însă, nu aceasta e şi viziunea conducerii revistei.

În linii mari, subiectele de abordat pentru revistă, au început să se înmulţească, am ajuns să fim chiar şi căutaţi pentru a publica despre cutare sau cutare subiect şi chiar dacă “apărem” doar o singură dată pe lună, timpul nostru a ajuns să fie destul de aglomerat.

În plus, fiecare dintre noi, mai are un “job” pe lângă ocupaţia cu revista; avem redactori care sunt şi elevi de liceu, sau care lucrează şi în diverse companii, ori colaborează pe diverse proiecte cu firme de IT. Până şi profesioniştii artei fotografice de la Xprime, colaboratorii noştri, “scot măsele” în timpul liber sau “fac pe hakerii”!

Încă nu suntem în formula ideală, căci organigrama revistei nu e tocmai completă, dar sperăm că situaţia se va schimba în viitorul apropiat.

În ceea ce priveşte activitatea pe blog, de-acum înainte ne vom mulţumi să postăm doar ceea ce dorim să vă trasmitem şi atât. Conducerea revistei a hotărât să nu se mai intre în polemici cu nici un blog@r.

Facem o paranteză explicativă…

În general, în rândul mass-mediei, obiceiul de-a transmite un mesaj tuturor jurnaliştilor, politicienilor sau oamenilor de afaceri, atunci când e ceva de transmis, (prin sms sau e-mail), nu ştiu să fi produs cuiva, vreodată, vreo nemulţumire! Nu acelaşi lucru se petrece, din câte se pare, în blogosferă, căci noi am şi fost repede acuzaţi că facem “spam”, (de către unul sau doi blog@ri mureşeni), atunci când încercam să vă informăm că am apărut pe piaţă, ceea ce ne-a determinat să renunţăm la procedură.

Prin urmare, dacă în continuare doriţi să aflaţi câte ceva despre existenţa noastră, nu vă rămâne decât să ne vizitaţi, din când în când, pe acest blog!

Doar blogerii despre care vom publica vreun articol, în paginile revistei, vor mai fi “deranjaţi” de mesajele noastre. În rest…

În legătură cu părerea noastră exprimată public, în paginile revistei, despre cutare sau cutare blog, e punctul nostru de vedere. Cui nu îi convine, nu-i rămâne decât să se obişnuiască cu ideea!

Închidem paranteza!

        Mai jos vă prezentăm şi graficul actual al numărului de afişări de pagină, avute de blogul revistei, de-a lungul primei luni de existenţă, aşa cum e prezentat de Google. Vizite pentru care vă şi mulţumim.
...........................

Gata. Punem punct aici dizertaţiei noastre iar dacă aveţi întrebări, vă stăm la dispoziţie! Aşteptăm chiar şi eventuale sugestii.

Cu bine!

(Colectivu’ de redacţie

               prin

Dragoş M – redactoru’ de servici!)

Teodora Căbuţ şi Bogdan Anghelina sunt cei 2 câştigători ai Concursului pe Teme Literare, organizat de Revistă şi intitulat “Talentata blogosferă mureşeană!”

Primul concurs pe teme literare, concurs intitulat “Talentata blogosferă mureşeană” şi-a desemnat câştigătorii.

Aceştia sunt  blog@riţa din Reghin, Teodora Căbuţ şi blog@rul sighişorean, Bogdan Anghelina.

Subiectul concursului a avut ca tematică relatarea impactului evoluţiei tehnologiei informaţiei, asupra concurenţilor şi-a familiei acestora, în anul 2050. Viziunea, fantezia şi coerenţa exprimării, au fost criteriile apreciate de juriu.

Au participat la concurs doar 5 blogeri mureşeni, însă ca să fim sinceri, juriului alcătuit din redactorii revistei noastre, i-a fost destul de greu să se decidă. În final, 2 (două) din cele 5 (cinci) creaţii literare, au fost apreciate ca fiind cele mai bune, fiind alese să fie publicate în paginile revistei Blog@ru’ mureşean, ediţia lunii martie, 2011.

Felicitări tuturor celor 5 concurenţi şi atenţie; pentru că au fost doar 5 concurenţi participanţi la acest prim concurs, organizat de colectivul revistei, toţi participanţii vor fi invitaţi să participe la adunarea lunară a redacţiei, care va avea loc imediat după apariţia din tipografie a revistei Blog@ru’ mureşean. În plus, toţi cei 5 (cinci) concurenţi vor primi gratuit ediţia din martie a revistei Blog@ru’ mureşean!

Invitaţiile ce vor cuprinde data, locaţia şi ora întâlnirii, vor fi trimise prin e-mail, personal, fiecărui participant.

Să ne revedem cu bine, la viitorul concurs promovat de revista noastră!

(colectivu’ de redacţie)

Ri-membăr!...

O scurtă trecere în revistă a evenimentelor patronate de către revista Blog@ru’ mureşean.

          Lunar, ne dorim să organizăm câte un concurs pe teme literare, proză scrisă, poezie, pamflet, caricatură sau fotografie, cu premii modice în bani, (cât ne permite bugetul, pe o astfel de criză!) revanşându-ne în schimb, prin publicarea în paginile revistei a celor mai talentate creaţii. În plus, vom ajunge să îi cunoaştem  personal şi pe talentaţii blogări mureşeni.

          Tot lunar, revista organizează şedinţe foto artistice, pentru PICTORIALE, la alegerea frumoaselor mureşence care doresc să-şi facă un portofoliu de fotografii şi să apară în paginile revistei noastre.

          La un moment dat, revista va organiza un mare CHEF DE CHEF destinat tuturor BLOG@RILOR si BLOG@RITELOR care au interacţionat, într-un fel sau altul cu revista noastră, chef  la care dorim să ne cunoaştem, să interacţionăm, şi chiar să „ne spargem în figuri”, pe ringul de dans. Bineînţeles, totul în spriritul şi numele blogosferei mureşene.

          Pas cu pas şi revista noastră va începe să capete o altă consistenţă, căci începând chiar cu ediţia viitoare, din luna martie, revista va avea cu 4 pagini mai mult. Şi nu ne vom opri aici. Ne vom „dezvolta” şi noi, în ritmul paşilor mărunţi, metodă care n-a dat greş, niciodată.

          Pe viitor, ne dorim să implicăm revista şi în organizarea de evenimente  publice.   

          ........................

          Dacă aveţi şi alte idei sau propuneri, e-mail-ul nostru vă stă la dispoziţie.

(colectivu’ de redacţie) 

Începe „Talentata blogosferă mureşeană”, primul concurs literar al revistei Blog@ru’ mureşean! Aşteptăm înscrierile...

Sâmbătă, 12 februarie 2011 demarăm primul concurs literar (şi lunar), pe teme (subiecte) alese de revista Blog@ru’ mureşean, concurs intitulat „Talentata blogosferă mureşeană!”

Vor fi premiate cu suma de 50 lei, doar 2 (două) articole care vor fi publicate şi în ediţia viitoare (din martie) a revistei Blog@ru’ mureşean, blog@rii câştigători fiind invitaţi să participe şi la întâlnirea lunară a redacţiei, care va avea loc după apariţia din tipografie, a fiecărei ediţii a revistei.

Tema aleasă ca subiect pentru articol, va fi anunţată printr-un mesaj trimis de către redacţie şi pe care îl vor primi în ziua de sâmbătă, 12 februarie 2011, până la orele 19,00, pe adresa lor de e-mail, toţi blog@rii care şi-au anunţat participarea la concurs.

Atenţie! Mesajul va fi trimis de către redacţie doar blog@rilor care s-au înscris la concurs, până la data stabilită.

Tema aleasă pentru subiect, va fi lunar, cât mai diversă. De exemplu, poate trebuie să scrieţi un material răspunzând la întrebarea „Dacă pentru un mandat, aţi fi preşedintele/preşedinta României, ce aţi face ca românii s-o ducă mai bine?” sau altul în care să oferiţi răspunsul la întrebarea „Ce aţi face dacă pe criza asta, un miliardar v-ar oferi 1 milion de euro, cerându-vă la schimb...?”... etc...

Tema aleasă pentru subiect - (se înţelege sperăm, de la sine) - nu e făcută publică pe blog-ul revistei, pentru că dorim ca subiectele articolelor publicate de revistă, să fie ţinute secrete faţă de public, până la apariţia pe piaţă a revistei.

Câştigătorii (doar 2 la nr.) vor fi anunţaţi prin e-mail iar evenimentul va fi făcut public şi pe blogul revistei, la data apariţiei revistei pe piaţă.

...................

Condiţii tehnice:

-      articolul trebuie să fie scris în Time New Roman, nr. 12, cu sau fără diacritice româneşti şi să fie de maxim 1 (una) pagină - 1 pagină jumătate, de Office Word (97-2003 sau mai recent). Titlul articolului puteţi să-l alegeţi voi. Semnătura vă aparţine, sub formă de pseudonim sau numele real. Doar câştigătorii trebuie să-şi decline identitatea în faţa redacţiei, pentru că vor semna un contract pentru drepturi de autor, pentru a intra în posesia premiului financiar.   

..............................

Condiţiile de participare:

– anunţaţi-vă participarea până sâmbătă, la orele 12,00, menţionând că doriţi să participaţi la acest concurs, trimiţându-ne şi un link către blogul vostru. (în căsuţa de la „Comentarii” a acestei postări, iar participarea Dvs va fi făcută publică).

– trimiteţi-ne separat, adresa Dvs. de e-mail şi numele blog-ului Dvs, în acelaşi mod – (adresa de e-mail nu va fi făcută publică ci o vom folosi doar pentru comunicările redacţiei către Dvs!)

- pe blogul Dvs să apară postat, un scurt comentariu legat de participarea Dvs la acest concurs şi care să mai cuprindă şi următoarele:

1)- fraza „revista Blog@ru’ mureşean”,

2)- fraza „revista Blog@ru’ mureşean”, să aibă lik-ul către blogul revistei.

3)- postarea să cuprindă fotografia paginii nr. 6 – în întregime sau doar  partea în care e descrisă redacţia şi articolul alăturat (din revista deja existentă pe piaţă, în locaţiile anunţate.)

Articolele scrise de blog@rii participanţi şi destinate concursului, trebuiesc trimise pe adresa blogaru.muresean@gmail.com, până la data de 19 februarie 2011, orele 12,00 (inclusiv).  

Înscrierile la acest concurs,

încep din acest moment!

 NOTA:

- Pentru orice alte nelămuriri, vă aşteptăm aici, întrebările.

...................

(Colectivu’ de redacţie)

A apărut revista Blog@ru’ mureşean! Prima revistă tipărită şi dedicată blogosferei româneşti! Ediţia nr 1!

Da! În cursul zilei de joi, 3 februarie 2011, s-a “născut” primul număr al revistei Blog@ru’ mureşean - prima revistă tipărită şi care, odată ieşită “vie şi nevătămătă”, dintre “fiarele contorsionate” ale unei tipografii digitale, a avut “la naştere” 100 grame, 210 mm lăţime, pe 297 mm lungime, era full color şi tare dornică să facă “primii paşi” spre chioşcurile de difuzare presă scrisă!

Ieri, zi de vineri, redacţia noastră s-a şi aflat în posesia primului număr al revistei Blog@ru’ mureşean!

Revista va fi pusă în vânzare, începând cu ziua de luni, 7 februarie 2011, la toate chioşcurile de presă scrisă, din interiorul  Mall-urilor din Târgu-Mureş şi la câteva tarabe de vânzare presă scrisă, din centrul oraşului. În restul judeţului, revista poate fi găsită la aceleaşi unice chioşcuri destinate vânzării de presă scrisă, existente în localităţile judeţului.

        Tot ieri, în aceiaşi zi de vineri dar pe seară, în cadrul restrîns al redacţiei noastre, a avut loc un scurt eveniment memorialistic, udat din plin, cu suc şi cafea şi dedicat  apariţiei revistei Blog@ru’ mureşean. Mai jos vă şi prezentăm câteva secvenţe, de la eveniment.

..................

....................

Ce va urma?

        Va avea loc o şedinţă de redacţie, în care… se va decide dacă departamentul “corectură” va mai rămâne în viaţă, asta datorită greşelilor lingvistice existente în acest prim număr şi pentru care ne şi cerem public, scuze - (cu toate că vina a căzut, în final, tot pe umerii tipografului zeţar, care deh, obosit, a ciopârţit pe ici-colo, din frumoasa limbă română) - şi se va mai decide şi când va începe prima campanie de advertoriale, destinate blogosferei mureşene.

Cum s-a luat déjà hotărârea ca articolele despre blogosferă, publicate în revistă, să nu fie publicate integral şi pe blog, ca o măsură de combatere a crizei financiare de moment, nu-mi rămâne decât să pun punct aici acestei scurte introduceri.

        Până la o viitoare reîntâlnire, vă aşteptăm aici, pe blog, comentariile şi eventualele sugestii.

        Pe curând.

        Magda M.M.

Nu e uşor să fii soţie de... jurnalist!

Nu e uşor...

Înţelegi asta, imediat ce intri în atmosfera vieţii Lui. Şi care nu e deloc liniştitoare. Nicidecum plăcută.

Oamenii ăştia, cu ritmul lor de viaţă alert şi deseori sinucigaş, uită complet de ei, cu o inconştienţă care te frapează. Te pune pe gânduri chiar.

Cum să nu-i stai alături, în momentele Lui de slăbiciune, când nu vrea să fie văzut „cu garda” lăsată jos?

„În umbra unui bărbat puternic, stă întotdeauna o femeie puternică”, am citit pe undeva, dar trebuie să intervin. Stă întotdeauna o femeie, mult mai puternică! Şi nu greşesc...

Sunt convinsă că toate femeile care trăiesc alături de bărbaţii puternic motivaţi să lase ceva în urma lor, şi nu mă refer aici doar la averi materiale, ci la acele urme care vor dăinui mult în memoria oamenilor, simt ceea ce simt eu. Devenim dependente de motivaţia Lor. Şi parcă, nu vrem să ne simţim date la o parte. Nici nu mai vrem să stăm deoparte.

Cum să nu-mi ajut soţul, atunci când El vine pe neaşteptate, la mine, la „job” şi zâmbindu-mi încurcat, îmi propune să-i conduc revista, deoarece tocmai trece printr-o criză a vârstei şi stă prost cu încrederea în semenii lui?

Nu doar să conduc o redacţie a unei reviste, ci să-l ajut să-şi recapete viaţa!

Să-l ajut să şi-o trăiască chiar!                     

O viaţă furată atât de bicisnic!

Îmi doresc ca revista să-i redea soţului meu, demnitatea şi dorinţa de-a trăi, privindu-şi semenii în ochi. Să-i redea încrederea în cei din jurul său, în slujba cărora şi-a pus la bătaie întreaga carieră. Însăşi viaţa.

Numele nepătat i-l va reda Justiţia!

Magda M.M.

“Batalurile din Târnăveni provoacă un real genocid uman! Îi pasă cuiva?”

Despre

Julien Tănase: 

Julien Tănase e managerul şi fondatorul revistei Blog@ru' mureşean!

Are 40 de ani, e căsătorit, are 2 copii, a publicat 2 romane document (“Agentul Edward, între a fi şi a nu fi” -1999 şi “Jurnalist… made in Romania”- 2009) şi a fost şi fondatorul publicaţiei săptămânale „Vocea Mureşului şi Harghitei” (2002 – 2008) şi a postului de televiziune online „Servus TV” (2008).

În anul 2009, a fost arestat şi acuzat de un aşa zis, şantaj de presă. Din acest motiv, cum procesul se află încă pe rolul justiţiei mureşene, Julien Tănase are interdicţie de a profesa ca jurnalist şi de a vorbi despre evoluţia procesului său, ca să nu influenţeze martorii.

În schimb, cu toate că viaţa i-a fost dată peste cap din cauza acuzaţiei care l-a adus în faţa unei instanţe judecătoreşti, lucrurile nu s-au oprit aici.

Din contra…

De exact un an şi jumătate, de când Julien Tănase a ajuns să cunoască şi din interior, cum funcţionează şi cât sunt de pline de corupţie şi de putregaiuri umane Instituţiile Statului desemnate să aplice Legea şi Justiţia în judeţul Mureş, n-a fost lună de zile în care jurnalistul să nu se lupte împotriva sistemelor corupte, fiind sprijinit, în afară de susţinătorii săi din umbră, doar de… un blog. Da! Un blog personal, în care a făcut publice mai toate evenimentele prin care a fost nevoit să treacă, până în prezent.

Sesizate din oficiu, de Julien Tănase sau de alţi binevoitori, la curent cu dezvăluirile de pe blogul jurnalistului, Instituţiile Statului, adică CSM, DGA, DNA, IGPR, DGIPI, M.I., etc, şi-au demarat propriile anchete, ajungând la unison, la concluzia că jurnalistul are dreptate în afirmaţiile lui şi că în judeţul Mureş, în Poliţie, Justiţie, DNA, DIICOT, etc, chiar se petrec aspecte care te lasă cu gura căscată, însă în afară de ridicări din umeri, altceva nu s-a mai întâmplat. Clasa politică actuală i-a lăsat pe corupţii mureşeni să se acopere, unii pe alţii.

Prezumţia de nevinovăţie a jurnalistului Julien Tănase nu e o simplă vorbă aruncată în vânt, căci evenimentele prin care jurnalistul a fost nevoit să treacă în aceşti ultimi ani, demonstrează limpede şi altceva; arestarea sa, nu a fost deloc întâmplătoare!

Până când Justiţia îi va reda însă renumele şi dreptul de a publica sub semnătură articole de presă, jurnalistul şi scriitorul Julien Tănase a luat hotărârea de a reveni în viaţa publică în calitate de manager al publicaţiei Blog@ru' mureşean, şi din această nouă postură va continua să atragă atenţia societăţii civile şi factorilor decizionali, ori de câte ori subiectul va fi de interes general pentru societatea civilă, conform statutului de manager de presă scrisă, pe care il conferă normativele auto-reglementării relaţiilor profesionale dintre patronii din mass-media, editori şi jurnalişti.

          “Patronii de mass-media, au dreptul să prezinte propriile puncte de vedere asupra unor chestiuni de interes pentru ei. În acest caz, materialele publicate vor menţiona explicit că reprezintă opinia patronilor sau a reprezentanţilor acestora!” se menţionează clar în normativul amintit.

…………………………………………………………………..

Un alt fel de interviu, cu Julien Tănase, managerul revistei

Julien Tănase:

-Consemnezi? Uite, vreau să publici aceste acte care vorbesc, de la sine, despre MOARTEA care bântuie în zona Târnăveniului, din cauza batalurilor de la Bicapa. În acest dosar găseşti întregul istoric al BICAPEI! Vorbesc prea repede?...

Reporter:

-Scriu tot ce spui. În plus, ştiu că şi înregistrezi…

Julien Tănase:

-O măsură în plus, nu strică, nu? Deci…  După ce ani de zile, din BICAPA s-a furat tot ceea ce se putea fura, chiar dacă Finanţele Publice mureşene, AVAS-ul şi alte instituţii de stat, au avut ipotecă de gradul 1 asupra mijloacelor şi bunurilor din fabrică, la ora actuală, BICAPA se află tot în lichidare judiciară, e scoasă la vânzare de peste un an, cu aceiaşi sumă de 3.200.000 euro, dar nu stârneşte interesul nimănui.

Reporterul:

-Nu e cam mult, după jafu' din interior? Prea sunt multe zerouri şi explică şi dezinteresul…

Julien Tănase:

-Păi dacă atât cere RVA Mureş Insolvency, lichidatorul care se ocupă amu de BICAPA! Necazul e altul; s-au depus până în prezent, vreo 5 oferte, mult mai mici decât cere RAV Mureş, dar de bun simţ în condiţiile actuale, însă Statul Român nu a fost de acord să discute cu respectivii investitori. Nici investitorii nu vor însă, să arunce cu banii pe fereastră, ţinând cont şi de faptul că de BICAPA s-a ales doar pulberea! În afară de praful chimic, câteva clădiri dărăpănate şi ceva fier vechi, ce încă nu a fost furat, în rest totul a dispărut ca prin farmec. Sau, datorită farmecului lui Komiveş…

Reporterul:

-Care Komiveş? Ingineru' chimist?...

Julien Tănase:

-Da… Directoru' Komiveş e directorul care, plin de intenţii bune, a sfârşit, în final şi datorită unei ciudate conjucturi, să pună pe butuci BICAPA. Cum însă nimeni nu-l întreabă de sănătate, asta e. A fost mai deştept decât toţi experţii statului ăstuia, la un loc şi s-a descurcat omu', căci nimeni nu i-a cerut capul pentru gajurile ce au dispărut din fabrică şi care au fost vândute pe bani de nimic. Dar, să-l lăsăm pe Komiveş cu  soarta lui, căci subiectul e altul. Batalurile…

Reporterul:

-Chiar le-ai luat la pas, batal cu batal? Aşa am auzit...

Julien Tănase:

-Yep. Şi în pantofi! M-am crucit când am ajuns în vârful batalurilor! Peste 25 de hectare de teren arid, plin de chimicale. Acolo, am cunoscut însă şi cum arată culmea disperării, căci am văzut familii de oameni sărmani, care săpau în sterilul acela plin de chimicale, în căutare de fier, ca să aibă ce vinde şi în final, ce mânca. Toate chimicalele alea sunt mortale, însă oamenii aceia munceau acolo, de dimineaţă până seara…

Reporterul:

-Păi… Batalurile alea nu sunt păzite? E ca pe boulevard?

Julien Tănase:

- C-am aşa ceva! Nu le păzeşte nimeni!… Să revenim însă la subiect. Am aici, răspunsul unei societăţi de consultanţă tehnică, pe nume Eco Design, la care a apelat în vara anului trecut, ministrul Videanu Adriean, ca să afle ce se petrece cu BICAPA.

Mai am o copie după raportul unui laborator german de analiză chimică, care explică pe înţelesul tuturora, cât de explozivă e situaţia batalurilor din Târnăveni şi răspunsul trimis de institutul de ce cercetări  PROCHIM SA Bucureşti, lichidatorului RAV Mureş, care se ocupă de vânzarea fabricii, răspuns prin care acesta e înştiinţat care e concluzia institutului, în legătură cu obligaţiile de mediu pe care BICAPA, aflată pe mâna lichidatorului ar fi trebuit să le adopte de urgenţă.

No… toate aceste acte, vreau şi trebuie să fie făcute publice, ca întreaga opinie publică să fie informată. E cazul ca mureşenii să afle, în sfârşit, care e astăzi,  realitatea de la BICAPA şi cât de dezastruos e efectul acestei bombe ecologice, asupra vieţii şi mediului mureşenilor.

Reporter:

-Hm… Nu sunt prea multe acte? Facem un serial?...

Julien Tănase:

          -Nu. Nu e necesar. Se descurcă tehnicu', că sunt băieţi deştepţi. Oamenii mor în Târnăveni din cauza batalurilor, iar ei nu pot băga câteva acte “fierbinţi”, în paginile revistei?...

Reporter:

          -Şi crezi că aceste dezvăluiri, vor impresiona pe careva din conducerea judeţului? Sincer, dă-mi voie să fiu ceva mai sceptică. Se cunoaşte doar de ani de zile, gravitatea aspectelor legate de poluarea mediului, din cauza batalurilor. Au fost chiar şi diverşi miniştrii în plimbare pe acolo şi tot nimic…

Julien Tănase:

          -Nu te contrazic însă actele acestea sunt unice, prin… sinceritatea lor! E prima oară când oficial, cineva are curajul să scrie negru pe alb, de efectele mortale ale batalurilor. În aceste acte se vorbeşte de bataluri ca despre o reală “bombă ecologică”. Citeşte-le şi te vei convinge…

          Din cauza batalurilor, au murit oameni în Târnăveni. Sanatoriul de Boli Profesionale din Avrig era plin de pacienţi intoxicaţi cu crom, bicromat de sodium, potasiu, anihidridă… Vrei să-ţi fac o listă cu familiile din Târnăveni, cărora le-a murit cineva drag, din cauza batalurilor?

Urcaţi-vă în maşină şi bateţi pe la uşi…

Adică, ministrul Borbely găseşte 20 de milioane euro, ca să dezafecteze batalul chimic primit de la turcii de la Azo, în schimb, pentru a scăpa lumea de bomba ecologică de la Târnăveni, chiar nu se poate implica Statul? Tare sunt curios, care au fost criteriile care au dus la luarea deciziei Statului, să se implice în cazul batalului de la AzoMureş, în vreme ce batalurile de la Târnăveni au fost uitate…

Reporter:

          -Păi… Târgu-Mureş e mai aprope decât Târnăveni! Cămaşa nu e mai apropiată de piele, decât sacoul?...

Julien Tănase:

          -Acum ai devenit şi filozoafă? Gata. Pun punct aici interviului. Să vedem ce efect va avea materialul şi dacă măcar îi pune pe gânduri pe mai-marii judeţului! Să se ofere pe 1 euro, la naiba, batalurile din Târnăveni, prin ofertare publică, oricărui investitor care demonstrează că poate scăpa judeţul de pericolul ecologic şi uman. Şi tot e un prim pas, căci niciun investitor nu va arunca cu banii pe geam, ştiind în ce se bagă!...

A consemnat

Magda M.M.

 ……………..

.......................

.........................