sâmbătă, 5 februarie 2011

Nu e uşor să fii soţie de... jurnalist!


Nu e uşor...
Înţelegi asta, imediat ce intri în atmosfera vieţii Lui. Şi care nu e deloc liniştitoare. Nicidecum plăcută.
Oamenii ăştia, cu ritmul lor de viaţă alert şi deseori sinucigaş, uită complet de ei, cu o inconştienţă care te frapează. Te pune pe gânduri chiar.
Cum să nu-i stai alături, în momentele Lui de slăbiciune, când nu vrea să fie văzut „cu garda” lăsată jos?
„În umbra unui bărbat puternic, stă întotdeauna o femeie puternică”, am citit pe undeva, dar trebuie să intervin. Stă întotdeauna o femeie, mult mai puternică! Şi nu greşesc...
Sunt convinsă că toate femeile care trăiesc alături de bărbaţii puternic motivaţi să lase ceva în urma lor, şi nu mă refer aici doar la averi materiale, ci la acele urme care vor dăinui mult în memoria oamenilor, simt ceea ce simt eu. Devenim dependente de motivaţia Lor. Şi parcă, nu vrem să ne simţim date la o parte. Nici nu mai vrem să stăm deoparte.
Cum să nu-mi ajut soţul, atunci când El vine pe neaşteptate, la mine, la „job” şi zâmbindu-mi încurcat, îmi propune să-i conduc revista, deoarece tocmai trece printr-o criză a vârstei şi stă prost cu încrederea în semenii lui?
Nu doar să conduc o redacţie a unei reviste, ci să-l ajut să-şi recapete viaţa!
Să-l ajut să şi-o trăiască chiar!                     
O viaţă furată atât de bicisnic!
Îmi doresc ca revista să-i redea soţului meu, demnitatea şi dorinţa de-a trăi, privindu-şi semenii în ochi. Să-i redea încrederea în cei din jurul său, în slujba cărora şi-a pus la bătaie întreaga carieră. Însăşi viaţa.
Numele nepătat i-l va reda Justiţia!

Magda M.M.

Niciun comentariu: