duminică, 6 martie 2011

Blog-ul unui liber-poezionist! Poetul mureşean, George Asztalos

 http://liber-poezionist.blogspot.com/
.......
Am tăt cătat prin Dex, însă nika! Nici măcar vreo boabă de cuvinţel, capabil să ne explice ce înseamnă „poezionist”! Aşa că ne-am lăsat păgubaşi şi după ce ne-am zis că în mod sigur, de la Eminescu încoa, clar s-o' mai fi inventat şi alte genuri de poezie, precum poezia flegmatică, poezia sictirizată, poezia horror şi alte asemenea stiluri, e limpede că şi liberul-poezionist nu poate însemna altceva decât a fi un poet liber să poetizeze poezii poziţionate! Sau, şi mai pe înţelesul multora, un poet liber să-şi poziţioneze poeziile, unde vrea muşchiu' lui, de poet!(asta, bineînţeles, şi dacă poetu’ n-o fi „greşit“ vreo literă, doar ca să-şi mascheze originile! („poe-zionist“/ „poet-sionist“!)
Lăsând hâtru' umor deoparte, cine citeşte poezia lu' Asztalos, un  şi mai celebru' de-amu, poet anonim mureşean, mai întâi izbucneşte în râs şi tăt râde... precum idioţii lui Dostoievski (dacă şi aceştia ar fi fost mai mulţi!). Se opresc din hohote doar persoanele înzestrate cu-n dram de substanţă cenuşie, şi asta... în mod clar, nu pentru a reîncepe să râdă, cum aţi fi tentaţi să credeţi ci pentru că versurile, ce iniţial par sublim de idioate, te pocnesc zdravăn după ceafă, făcându-te să-ţi muşti limba şi să-ţi spui; „think, you idiot”!...
………………………………………………………
Nota red:
Doar cumpărând revista veţi afla şi continuarea articolului. Mulţumim pentru înţelegere!

Redacţia
…………………………………………………..
Poveste uimită cu un cîine

era vară. aruncam în apă cu pietrii
aruncam după niște pești,
cred că era prea limpede apa,
peștii ăia grași prea indiferenți
... atunci am văzut un cîine care înota pe sub apă
un cîine care voia să-mi ia toți peștii,
peștii mei, care mi se cuveneau...
deși nu nimerisem nici unul.
asta m-a enervat la culme!
am aruncat și după el
am găsit o piatră mai mare și ascuțită care nu știu cum,
nu știu cum dumnezeu
i-a rupt ambele picioare din față,
pe urmă cîinele s-a tîrît cumva pe mal
sîngera oribil cu oasele picioarelor rupte și mă privea cu niște ochi demențiali...
ce-i mai bolnav e că doar se tîra
și mă privea. nu scotea un sunet
era un cîine mut, un nenorocit de cîine însîngerat și mut
pe urmă brusc m-am trezit
cu un rău teribil
nu doar îmi părea, chiar mă mușca
un rău teribil, era fain. cred că arătam ca un mort
pe care dansează toți dracii!
                   George Asztalos

Niciun comentariu: