.......
Am tăt cătat prin Dex, însă nika! Nici
măcar vreo boabă de cuvinţel, capabil să ne explice ce înseamnă „poezionist”!
Aşa că ne-am lăsat păgubaşi şi după ce ne-am zis că în mod sigur, de la
Eminescu încoa, clar s-o' mai fi inventat şi alte genuri de poezie, precum
poezia flegmatică, poezia sictirizată, poezia horror şi alte asemenea stiluri,
e limpede că şi liberul-poezionist nu poate însemna altceva decât a fi un poet
liber să poetizeze poezii poziţionate! Sau, şi mai pe înţelesul multora, un
poet liber să-şi poziţioneze poeziile, unde vrea muşchiu' lui, de poet!(asta,
bineînţeles, şi dacă poetu’ n-o fi „greşit“ vreo literă, doar ca să-şi mascheze
originile! („poe-zionist“/ „poet-sionist“!)
Lăsând hâtru' umor deoparte, cine
citeşte poezia lu' Asztalos, un şi mai
celebru' de-amu, poet anonim mureşean, mai întâi izbucneşte în râs şi tăt
râde... precum idioţii lui Dostoievski (dacă şi aceştia ar fi fost mai mulţi!).
Se opresc din hohote doar persoanele înzestrate cu-n dram de substanţă cenuşie,
şi asta... în mod clar, nu pentru a reîncepe să râdă, cum aţi fi tentaţi să
credeţi ci pentru că versurile, ce iniţial par sublim de idioate, te pocnesc
zdravăn după ceafă, făcându-te să-ţi muşti limba şi să-ţi spui; „think, you
idiot”!...
………………………………………………………
Nota red:
Doar cumpărând revista veţi afla şi
continuarea articolului. Mulţumim pentru înţelegere!
Redacţia
…………………………………………………..
Poveste
uimită cu un cîine
era
vară. aruncam în apă cu pietrii
aruncam
după niște pești,
cred
că era prea limpede apa,
peștii ăia grași prea
indiferenți
...
atunci am văzut un cîine care înota pe sub apă
un
cîine care voia să-mi ia toți peștii,
peștii mei, care mi se cuveneau...
deși nu nimerisem nici unul.
asta
m-a enervat la culme!
am
aruncat și după el
am
găsit o piatră mai mare și ascuțită care nu știu cum,
nu
știu cum dumnezeu
i-a
rupt ambele picioare din față,
pe
urmă cîinele s-a tîrît cumva pe mal
sîngera
oribil cu oasele picioarelor rupte și mă privea cu
niște ochi demențiali...
ce-i
mai bolnav e că doar se tîra
și mă privea.
nu scotea un sunet
era
un cîine mut, un nenorocit de cîine însîngerat și
mut
pe
urmă brusc m-am trezit
cu
un rău teribil
nu
doar îmi părea, chiar mă mușca
un
rău teribil, era fain. cred că arătam ca un mort
pe
care dansează toți dracii!
George Asztalos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu