„TALENTATA
BLOGOSFERĂ MUREŞEANĂ“
Vin spre casă într-o maşină electrică
cu încărcare solară, şi mă macină o amintire care mă face să-mi spun „Ce
vremuri domn'e, când conduceam maşini pe bezină şi motorină, prin anii 2010 –
2020! Acum, aceşti carburanţi abia mai au un loc în cartea de istorie!
Virtuală, desigur”.
Ei, dar nici eu nu mai sunt atât de
tânăr... și surfând din amintire-n
amintire una iese în evidență. „Prima zi
în mașina proprie” și îmi propun să recitesc articolul de pe blogul
personal în care am scris despre aceasta. Printre altele îmi pare bine că am
continuat să bloghez deși în momentul
de față, această activitate este văzută ca și scrisul cărților prin anul
2010 – 2015, iar acum, cărțile sunt și ele de domeniul trecutului. Acum totul se face
video și se face live, e un fel de
video-blogging.
Am făcut bani serioși din trecerea poeziilor lui Eminescu în mediul
virtual, scosesem și un eBook
„Versuri Eminesciene la distanță de un
click”.
Transa nu a ținut prea mult, fiindcă vocea robotică a mașinii mă anunță că am ajuns
la destinație. Ajunsesem acasă, unde sunt
așteptat de soție, de băiatul meu Bogdan alături de nora mea,
însă nu lipsesc nici micile bucurii ale familiei, nepoata mea Alexa, care este
studentă la facultatea de „Tehnologie a Informației”,
și fratele acesteia care momentan, se
concentrează pe absolvirea grădiniței, căci e în
grupa mare. Temele sunt acum în mediul online și
totul se face prin intermediul calculatorului.
Știu de ce s-au adunat cu toții! E ziua de 10 iulie 2050, iar astăzi împlinesc
vârsta de 57 ani. Cincizeci și Şapte de
ani. Uauu…
Având în vedere că acesta este
viitorul pe care îl anticipam încă din copilărie, adică, o bătrânețe în toiul tehnologiei, nu mă pot plânge fiindcă
sunt încă la curent și într-un
continuu proces de asimilare a informației. Pot spune,
fără falsă modestie, că sunt chiar unul din oamenii importanţi din acest
domeniu, prin firma pe care o reprezint, o firmă care se ocupă cu producerea de
soft-uri și site-uri.
Îmi doream ca în această zi, ce se
vroia mai specială, să mă pot relaxa, să mă detașez
de tot și să mă uit la o comedie. Da.
Pe plasma mea învechită de vreme…
Îmi
plac şi televizoarele cu hologramă, din noua generaţie, însă îmi place şi să-mi
reamintesc de tinerețe.
Am avut ceva dificultăți până când am reușit
să conectez bătrâna plasmă la serviciul de televiziune actual, căci nu mai sunt
aceleași adaptoare și totul se face wireless. Maşinile nu mai scot fum
și circulă pe deasupra şoselelor. N-au
mai fost accidente rutiere de douăzeci și ceva de ani,
de când cu sistemul de siguranță revoluționar dezvoltat de Volvo, acum câțiva zeci de ani.
Mă bucur că sunt cu toții aici. Locuiesc într-o casă care mă ascultă, la
propriu și la figurat, fiindcă acum
totul este dotat cu recunoaștere vocală
iar omul nu mai trebuie să facă nici măcar minimul efort de a îşi aprinde
lumina. Calculatorul meu e cât un dop însă însumează performanțele a o sută de calculatoare, de acum zece ani.
Totul este virtual și totul se face printr-o simplă apăsare de buton.
De informații nu mai duce nimeni lipsă. Chiar și masa are acum ecran tactil iar în timp ce
mănânci, poți viziona știrile de actualitate sau poți să te uiți peste
proiectele de muncă. Câteodată mă tem că nu mai pot ține pasul cu technologia.
Cu
soția și copiii sunt
mereu conectat și totul se
produce într-un ritm foarte rapid.
Cam atât cu poveștile, căci sunt chemat la masă. Cu toții mă felicită pentru vârsta pe care o am, şi
observ repede că lipseşte mezinul familiei. Mă și
decid să-l caut, deși am o
bănuială... Exactă!
Mezinul e în camera de relaxare şi mi
se joacă pe noul Wii Sens.
Nici jocurile nu mai sunt ce au fost
odată, căci acum e necesar doar să te gândești la acțiunea pe care vrei să o întreprinzi iar personajul
din joc o şi efectuează.
După masă, trebuie să scriu un
articol. E atât de ușor de scris,
doar îți pui o pereche de ochelari și îți înșiruiești în cap
propozițiile pe care vrei să le scrii!
Ai senzația
că îți sunt citite gândurile, însă totul se
bazează pe un soft intuitiv și pe
technologie de ultimă oră.
Am senzația
că am și scris un articol pe vremea
când încă eram june, un articol în care descriam viitorul... Da! Memoria nu mă
înşeală! Era pentru o revistă! Revista „Blog@ru' mureșean”, dacă nu mă înșel.
În anul 2050, toată informația stă la picioarele tale. Trebuie doar să o asimilezi.
Bogdan Anghelina
Sighişoara
BogdanAnghelina.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu