duminică, 6 martie 2011

Anno 2050! În toiul technologiei!

 Articol câştigător al concursului literar
„TALENTATA BLOGOSFERĂ MUREŞEANĂ“

Vin spre casă într-o maşină electrică cu încărcare solară, şi mă macină o amintire care mă face să-mi spun „Ce vremuri domn'e, când conduceam maşini pe bezină şi motorină, prin anii 2010 – 2020! Acum, aceşti carburanţi abia mai au un loc în cartea de istorie! Virtuală, desigur”.
Ei, dar nici eu nu mai sunt atât de tânăr... și surfând din amintire-n amintire una iese în evidență. „Prima zi în mașina proprie” și îmi propun să recitesc articolul de pe blogul personal în care am scris despre aceasta. Printre altele îmi pare bine că am continuat să bloghez deși în momentul de față, această activitate este văzută ca și scrisul cărților prin anul 2010 – 2015, iar acum, cărțile sunt și ele de domeniul trecutului. Acum totul se face video și se face live, e un fel de video-blogging.
 Am făcut bani serioși din trecerea poeziilor lui Eminescu în mediul virtual, scosesem și un eBook „Versuri Eminesciene la distanță de un click”.
Transa nu a ținut prea mult, fiindcă vocea robotică a mașinii mă anunță că am ajuns la destinație. Ajunsesem acasă, unde sunt așteptat de soție, de băiatul meu Bogdan alături de nora mea, însă nu lipsesc nici micile bucurii ale familiei, nepoata mea Alexa, care este studentă la facultatea de „Tehnologie a Informației”, și fratele acesteia care momentan, se concentrează pe absolvirea grădiniței, căci e în grupa mare. Temele sunt acum în mediul online și totul se face prin intermediul calculatorului.
Știu de ce s-au adunat cu toții! E ziua de 10 iulie 2050, iar astăzi împlinesc vârsta de 57 ani. Cincizeci și Şapte de ani. Uauu…
Având în vedere că acesta este viitorul pe care îl anticipam încă din copilărie, adică, o bătrânețe în toiul tehnologiei, nu mă pot plânge fiindcă sunt încă la curent și într-un continuu proces de asimilare a informației. Pot spune, fără falsă modestie, că sunt chiar unul din oamenii importanţi din acest domeniu, prin firma pe care o reprezint, o firmă care se ocupă cu producerea de soft-uri și site-uri.
Îmi doream ca în această zi, ce se vroia mai specială, să mă pot relaxa, să mă detașez de tot și să mă uit la o comedie. Da. Pe plasma mea învechită de vreme…
Îmi plac şi televizoarele cu hologramă, din noua generaţie, însă îmi place şi să-mi reamintesc de tinerețe.
          Am avut ceva dificultăți până când am reușit să conectez bătrâna plasmă la serviciul de televiziune actual, căci nu mai sunt aceleași adaptoare și totul se face wireless. Maşinile nu mai scot fum și circulă pe deasupra şoselelor. N-au mai fost accidente rutiere de douăzeci și ceva de ani, de când cu sistemul de siguranță revoluționar dezvoltat de Volvo, acum câțiva zeci de ani.
Mă bucur că sunt cu toții aici. Locuiesc într-o casă care mă ascultă, la propriu și la figurat, fiindcă acum totul este dotat cu recunoaștere vocală iar omul nu mai trebuie să facă nici măcar minimul efort de a îşi aprinde lumina. Calculatorul meu e cât un dop însă însumează performanțele a o sută de calculatoare, de acum zece ani.
Totul este virtual și totul se face printr-o simplă apăsare de buton.
De informații nu mai duce nimeni lipsă. Chiar și masa are acum ecran tactil iar în timp ce mănânci, poți viziona știrile de actualitate sau poți să te uiți peste proiectele de muncă. Câteodată mă tem că nu mai pot ține pasul cu technologia.
Cu soția și copiii sunt mereu conectat și totul se produce într-un ritm foarte rapid.
Cam atât cu poveștile, căci sunt chemat la masă. Cu toții mă felicită pentru vârsta pe care o am, şi observ repede că lipseşte mezinul familiei. Mă și decid să-l caut, deși am o bănuială...  Exactă!
Mezinul e în camera de relaxare şi mi se joacă pe noul Wii Sens.
Nici jocurile nu mai sunt ce au fost odată, căci acum e necesar doar să te gândești la acțiunea pe care vrei să o întreprinzi iar personajul din joc o şi efectuează.
După masă, trebuie să scriu un articol. E atât de ușor de scris, doar îți pui o pereche de ochelari și îți înșiruiești în cap propozițiile pe care vrei să le scrii! Ai  senzația că îți sunt citite gândurile, însă totul se bazează pe un soft intuitiv și pe technologie de ultimă oră.
Am senzația că am și scris un articol pe vremea când încă eram june, un articol în care descriam viitorul... Da! Memoria nu mă înşeală! Era pentru o revistă! Revista „Blog@ru' mureșean”, dacă nu mă înșel.
În anul 2050, toată informația stă la picioarele tale. Trebuie doar să o asimilezi.

Bogdan Anghelina
Sighişoara
BogdanAnghelina.ro

Niciun comentariu: