Însemnări de liceean

Mi s-a cerut să-mi spun of-ul, legat de statutul meu de licean. Asta, dacă aş fi avut! Dacă nu, nu. Credeţi că aş putea să tac, ştiind prea bine cum e să fi elev de liceu, în România secolului XX?

Credeţi că viaţa unui licean, mai e ca în filmele lui Bănică Jr. şi Oana Sârbu? Vă înşelaţi...

Constituţia ţării prevede învăţământ gratuit şi obligatoriu. Ete, na!

Nu e nici, nici. Pe lângă faptul că dascălii sunt renumeraţi din banii statului, elevii sunt obligaţi să plătească şcolii alţi bani, chiar cu găleata.

Şi da, obligaţi e cel mai bun termen. Fondul şcolii nu mai are caracter opţional. Nici măcar formal. Ori ai marcat  banu', ori ai belit-o. Se umblă la nota de la purtare, se ameninţă cu exmatricularea, se face scandal, dacă eşti în a XII-a başca, te-ameninţă că nici nu te lasă să intri în examen, sau că nu-ţi vor da diploma de bacalaureat. Aşa că, până la urmă, plăteşti!

Desigur, în Papiu de exemplu, elevii sunt învăţaţi că cea mai bună formă a învăţământului liceal, e învăţământul privat.

„- Doamnă profesoară – întreabă un elev – şi dacă părintele nu are bani?”

Răspunsul a şi venit prompt!

„- Nu-şi trimite copilul la şcoală!”.

Nu avea dreptate doamna profesoară? Păi ce? Ne batem joc? Dă-o dracului de egalitate a şanselor.

Probabil că privatizarea învăţământului ar fi benefică dintr-un anumit punct de vedere, căci părintele ar fi stimulat să-şi supravegheze  mai atent , plodu' ştiind că-i plăteşte educaţia. C-o singură paranteză; asta face şi acum!

Indirect, părinţii plătesc pentru educaţia copiilor lor! Începând de la fondul clasei şi până la ultimele atenţii pe care trebuie să le dăm cadrelor didactive, totul înseamnă bani. Bani pe care cineva trebuie să-i cheltuiască (era să zic, investească!)

Iar aceşti “nababi”, sunt părinţii elevilor învăţământului românesc.

De ce, dacă învăţământul e gratuit? 

La Papiu în curte, s-au instalate camere de supraveghere, care pe lângă aspectul înfricoşător ce-l dau şcolii, au costat şi o grămadă de bani.

În condiţiile în care, la unele materii, nici măcar şcoala nu are în dotare cărţi şi eşti nevoit să apelezi tot la buzunarul părinţilor, nu e logic să mă întreb; oare ce-o fi mai important? Să aibă elevii manuale gratuite – (nu mai spun de PC-uri, dotări IT etc, că déjà o dau în sefe-nisme!) ca să aibă de unde învăţa sau e mai important ca directorul să aibă posibilitatea de-a face pe poliţaiu', urmărind care elev fumează în curte şi cine sare gardul (pe care elevii oricum îl sar!)?

 În toate filmele pe care noi, liceenii români le vedem la TV, liceenii din străinătate se duc la şcoală bine dispuşi, au o cantină numai a lor, săli de studiu bine dotate şi profesori care predau în aşa fel încât nu te mai dezlipeşti de scaun, întreaga oră. Şi nicăieri nu se vorbeşte de bani! Nici pentru cadouri. Nici pentru… 

În fine! Cum e la noi?

E bine! Mulţumesc de întrebare, domnule director! Dvs sunteţi bine? A, vă doare mijlocul…

Suntem liceeni! Adică, tineri şi… neliniştiţi. Să nu credeţi că profesorii sunt mai liniştiţi decât noi!

La Agricol, anul trecut, un elev a făcut pe şmecheru' şi l-a deranjat pe  profesorul ce preda la clasă. Şi care, întâmplător, era şi-un pic de inspector şcolar.

Ştiţi care a fost soluţia aleasă de inspectorul-profesor, ca să-l cuminţească pe smecherul elev? I-a tras una cu pumnu', direct în ficaţi! Şi nu în “ficaţii mamii lui”, că nu l-a înjurat, ci doar la pocnit. Scurt şi fără somaţie!

La Liceul Chimic (Emil A. Dandea) nu mi-e nici acum clar dacă profesorii sunt într-o grevă permanentă sau lipsesc cu desăvârşire. Un lucru însă e cert; clasele sunt mici din punct de vedere numeric şi aproape niciodată nu este efectivul complet. Practic eşti obligat să chiuleşti. Treci pe la şcoală, vezi că mai sunt rătăciţi vreo 2 colegi prin sală, şi-atunci te scarpini în cap. Ce să faci? Mergi acasă. Sau, dacă chiar vrei să stai şi ceilalţi vor să chiulească, cum se întâmplă în multe alte licee, eşti luat pe sus – la propriu – şi cărat afară din şcoală.

Liceeni chiulesc? Da. În băi se fumează, în draci? Da. Le stă capu' la carte?

Sigur, nu. Dar profesorilor?  Idem!

Şi-am ajuns şi la aspectul cu drogurile.

Că elevii se droghează în afară şcolii, că o fac în interiorul şcolii, e o realitate cotidiană. Începi să-ţi pui întrebări: cum şi-au luat ăia din a doişpea, drogurile – chiar dacă sunt nişte amărâte de etnobotanice – dacă în timpul orelor nu poţi părăsi perimetrul şcolii? Dar ce caută dealerii ăia de droguri, tocmai în incinta şcolii? Nu-i vede nimeni?

Cazuri de elevi drogaţi cu etnobotanice au fost şi în Papiu, şi în Unirea, şi în Vuia, Chimie şi lista poate continua.

Şi chiar dacă majoritatea dintre noi, încă privim drogurile ca pe un rău necesar, de care totuşi ne putem şi lipsi, am destui colegi de generaţie care vor să vadă viaţa doar în roz cu picăţele şi se droghează la  greu, indiferent dacă sunt la şcoală, în jurul şcolii sau vin de acasă deja semi-conştienţi şi cu pupila dilatată.

Ignoranţa şi nepăsarea asta, ne va îngropa într-o bună zi, cu totul. Sunt mulţi liceeni care nu ştiu unde se află wc-ul într-un bow-vagon, în schimb, ştiu că 1 gram de marijuana costă 60 lei iar etnobotanicele în juru' lui 30.

Nu vreau să critic neapărat ceva anume, căci ar fi prea multe de spus, însă, ceva trebuie schimbat. Există probleme iar politica struţului nu face decât să le înrăutăţească.

…………………………………………………..

Câteva SFATURI pentru părinţi!

Dacă bănuiţi că vi se droghează plodu'

nu ignoraţi semnele.

Acestea sunt: 

- Note mici la şcoală sau scăderea performantelor şcolare;

- Izolare, închidere in sine, depresie sau oboseala;

- Influenta excesiva a anturajului sau schimbarea prietenilor;

- Ostilitate si lipsa de cooperare;

- Deteriorarea relaţiilor cu familia;

- Pierderea interesului pentru aspectul exterior sau pentru igiena;

- Pierderea interesului pentru sport si pentru preocupările obişnuite;

- Schimbarea regimului de somn si a obiceiurilor alimentare;

- Prezenta drogului asupra tânărului sau in lucrurile sale;

- Semne fizice ca: înroşirea ochilor, rinoree, răceli frecvente, scădere rapida in greutate;

Concluzia: dacă nu e îndrăgostit lulea, atunci sigur se droghează!

Ionel P.